De când mă cunosc am o prețuire aparte față de medici. Nu-mi pot explica de unde acest respect. Dar ce spun eu respect, când de fapt e ca un cult pentru meseria de medic. Ar fi firesc dacă, de-o vreme, pe măsură ce sita timpului îmi cerne viața iar pe fundul ei se adună drojdii mizere de boli, să mă gândesc mereu că aplecarea mea în fața medicilor este o stare de normalitate. Dar îi stimez pe medici cu mult timp înainte de a le fi un… pacient universal. Poate pentru că nu am reușit să fiu eu însumi așa ceva. Poate tot de-asta sunt un fan devotat al filmelor și serialelor de ținută, consacrate celei mai nobile dintre profesii. Nu pot uita serialul „Spitalul Municipal” în care ajungeau să-și fac stagiul doar absolvenți cu media 10. Și nu înțeleg de ce nu a ajuns la noi și ecranizarea următoarei cărți consacrate medicului Nick Gorlin, intitulată chiar „Clinica Gorlin”. Ce să mai spun de serialul „Dr. House”??!! Reluat de toate televiziunile cu convingerea că măcar pe durata episoadelor vor câștiga un plus de audiență. Ori de „Anatomia lui Grey” și „Clinica”. Ceva mai noi… Am urmărit și revăzut serialul tv. MASH în toate reluările…
… Viața, cu darurile și pedepsele ei, m-a apropiat foarte mult și prea adesa de medici, de spitale, clinici și toate astea pe unde ar fi bine să ajungem cât mai rar! Dacă ar fi posibil, dar nu e, deloc! Pe când primul nostru fiu se apropia de 9 ani, un medic din Spitalul județean Deva, cardiolog, din jenă față de urmașii săi nu-i dau numele, ne-a spus îndurerat că băiatul nostru nu mai are voie să umble în picioare, nici măcar la școală, numai dacă e dus pe brațe și luat de acolo tot așa; că de fapt nici nu va mai trăi mult. Disperat, am apelat la dr. Niculae Stănciou, cunoscut mai de demult, la o întâlnire cu medicul și dragul prieten Cornel Stoica, Dumnezeu să-l odihnească!, de la Spitalul CFR Simeria, pe atunci ceva mai… Spital decât cel județean. Ne-am urcat în mașină și-n 5 ore ne aflam în aripa OMS de la parterul unui corp de clădire din arealul Spitalului Fundeni, unde doctorul Stăncioiu era șef. Cinci zile consecutive, de dimineața de la ora 8 până la 13-14, Lucian a trecut prin diverse cabinete, a fost consultat și investigat de medici de elită, după care, toți reuniți în comisie ad-hoc, au dat diagnosticul: apt de efort și sport de performanță, sănătos tun! Trecuse printr-un an de creștere accelerată, care a produs un suflu sistolic accentuat. Care nu a fost sesizat de medicul devean. Și, fiindcă l-am amintit, doctorul Cornel Stoica a fost- la vremea când… ecologismul era doar o lozincă, nu-i vorbă, și astăzi nu e mai mult decât o chichiță de care se agață politicieni de doi bani cu speranțe deșarte că vor prinde vreun ciolan bugetat consistent-, singurul ecologist veritabil din județ, care se lupta cu o energie molipsitoare pentru sănătatea oamenilor și a apelor. (Pe apa Streiului curgeau mereu pești cu burta-n sus, morți din cauza poluării cu dejecțiile deversate din niște mari ferme de vite din preajma Călanului, iar dr. Stoica semnala și alarma autoritățile și ziarul)… La primele alegeri libere a și fost trecut pe lista candidaților PER, dar pe un loc sigur neeligibil. (Am și publicat: „Interviu cu un… imposibil senator”). Primele locuri erau ocupate de șefii întreprinderilor mari poluante. Ca la români: vinovații, la plăcinte înainte! Oricum, nu a ajuns niciunul parlamentar, românii nefiind prea lămuriți cu ce se mănâncă ecologia, deși la Deva a funcționat chiar o facultate de profil. Dar, fiindcă întemeitorul Universității ecologice din Capitală, Dolfi Drimer, fugise cu banii încasați de la studențimea trasă-n țeapă, nici sora mai mică, din Deva, nu a atins gloria…(Va urma).
