În fotbalul hunedorean, drumul de la nuntă la înmormântare e foarte scurt.
Cel mai recent exemplu ni l-au dat băieţii de la Universitatea Petroşani: la începutul lunii, au sărbătorit câştigarea titlului de campioni judeţeni, pentru ca, la mijlocul acestei săptămâni, să plângă unul pe umărul celuilalt, după înfrângerea din meciul de baraj şi, implicit, pentru ratarea promovării în Liga a III-a.
La un loc cu ei, au suferit şi suporterii din Valea Jiului. Mulţi, puţini – câţi or fi ei. Şi măcar de-ar fi fost un caz izolat. Dar neplăcuta scenetă se repetă continuu de cinci ani!
Din 2009 încoace, au mai păţit-o, în oglindă, şi conjudeţenele Retezatul Haţeg, FC Hunedoara, Jiul Petroşani şi CS Vulcan – cu menţiunea că primele trei şi-au îndulcit totuşi înfrângerea de la baraj cu câte o promovare în Divizia C, pe baza unei invitaţii primite de la Federaţie ori a unei fuziuni prin absorbţie cu un alt club din eşalonul superior. Pentru că au putut!
Dar nu asta e problema noastră – cum s-a descurcat unul sau altul, ci de ce campioanele noastre clachează în momentele cheie şi nu reuşesc, fără ajutor extern, să facă pasul mai sus. Să fie vorba de lipsa de valoare sau de experienţă ori de ghinion?! Poate că e şi una şi alta, dar cert este că eşecul/eşcurile au rămas şi au dăunat competiţiei.
Campionatul judeţean de fotbal, Liga a IV-a Hunedoara, e aşa cum e – plin de amatorism şi neajunsuri. Dar bine, totuşi, că există! Fără el, „viaţa e pustiu”.
Poate vreodată, vom învaţă şi noi din greşeli – din greşelile noaste. Şi astfel, vom îngroşa numărul echipelor divizionare.
Până atunci: Hai promovare!
