Cea mai modificată lege din România – a educaţiei, desigur! – tocmai a fost din nou modificată, probabil pentru a reconfirma statutul de prioritate naţională pe care cică educaţia îl are. Ca persoană care se ocupă, când poate, şi de evenimente cu tentă culturală mai accentuată, constat cu amărăciune că numărul celor care înţeleg un act cultural dincolo de concertul gratuit oferit de trupe în turneu se reduce pe zi ce trece. Mai constat o simplificare de tip internet a vocabularului – majoritatea absolvenţilor de liceu folosesc un vocabulary minimalist, presărat cu adjective precum superb, super, la care se adaugă formularea pitzi: frummy… Cu mulţi dintre ei nu poţi aborda o discuţie serioasă – pur şi simplu nu înţeleg cuvintele.
Cred şi eu că diriguitorii învăţământului românesc sunt sătui să li se tot spună că educaţia se duce exact la drakku’. Că suntem ultimii din…, că abandonul şcolar, că, mă rog, totul merge prost. Sună mai bine fraza cu olimpicii noştri! Pentru a arăta că probabil standardul românesc este olimpicul, s-a procedat ca la CFR. Trenurile nu mai întârzie, pentru că întârzierea a fost introdusă în parcurs. Trenul făcea de la Bucureşti la Deva 8 ore, plus o oră întârziere. Acum vine fix după 9 ore, cu precizie germană!
Elevii care ratau bac-ul nu vor mai exista, procentele zdrobitoare nu vor mai aduce disperare faţă de politicile educaţionale româneşti, pentru că se vor organiza atâtea sesiuni de bac câte sunt necesare pentru ca toţi să promoveze. Asta doresc şi părinţii, pentru care a fi sau a nu fi absolvent de bacalaureat înseamnă doar că ai sau nu ai o hârtie la mână, pentru a te duce cu ea spre facultate. Nu conţinutul contează, ci hârtia – părinţii sunt şi ei români care inteligenţi, care şmecheri, aşa că s-au adaptat perfect mediului efectiv întors cu susul în jos din mândra noastră ţară – ei ştiu că nu performanţa şcolară îţi aduce succesul pe meleagul mioritic! Cine mai e fraier să înveţe? Vă spun eu – cei care sunt ori naivi, ori fraieri, ori idealişti, ori aşa au fost crescuţi de părinţi iresponsabili (care chiar au sperat că ţara asta se va conduce după nişte valori), ori vor să plece din ţară şi ştiu că dincolo altfel nu se poate.
Părerea mea, poate că greşesc, este că ne sacrificăm deliberat orice viitor. La aceste prevederi legate de bacalaureat se adaugă şi altele, care spun că oricine poate deschide o universitate, de parcă până acum învăţământul privat ar fi fost cine ştie ce mare creator de valori… Pentru elevii-problemă se vor organiza şi meditaţii gratuite. În loc să fie stimulaţi cei care sunt performanţi, din nou dăm banii la dezinteresaţi. Ăia care pot, pot – n-au decât să se descurce! Şi se descurcă, vă spun eu – majoritatea pleacă. Exodul de tineri pregătiţi, atâţia câţi mai are România, continuă la valori alarmante. Alarmante pentru cine? – pentru vreunul ca mine, că restul ar putea fi fericiţi, în ideea că lasă-i să plece, ne încurcă nouă socotelile pe-aici!
Cât despre doctorat, va fi accesibil şi celor care iau parte la forme de învăţământ cu frecvenţă reduse! Doctorat la fără frecvenţă – în sfârşit, am atins un ideal!
