Acum ceva vreme, un candidat la prezidenţiale avea drept slogan electoral sintagma „România bunului simţ”. Probabil logicienii din spatele ei s-au gândit la ce ne gândim şi noi, ăştia care constatăm că nesimţirea pune încet-încet stăpânire pe tot mai multe domenii de activitate, ca să folosesc aşa, un eufemism pentru viaţa noastră de zi cu zi.
Pe de altă parte, Cornel Nistorescu spunea în urmă cu câteva zile că una dintre dramele României contemporane este că guvernarea se face de la Bucureşti, zonă care exportă neabătut – între altele – lipsă de bun-simţ. Nu ştiu câtă lipsă de bun-simţ este exportată, cert este însă că avem şi noi, în Ardeal, nesimţiţii noştri – ca să parafrazăm o reclamă celebră.
În fine, cred eu că genul ăsta de texte nu prea ajunge sub ochii nesimţiţilor, aşa că ne mai răcorim, alt efect nu are. Risc asumat.
Concret, nesimţirea rutieră este una dintre cele care se adaugă nesimţirii generale, observată de mulţi, taxată de puţini – nu că le-ar fi frică, ci pentru că s-au săturat şi cred că oricum nu mai are rost să faci nimic. Nu mă mai lungesc şi vin cu exemple, fără pretenţia de a epuiza cazuistica.
Nesimţitul rutier este cel care parchează în faţa restaurantului Casa Rustica, de exemplu, cu avariile aprinse. Dacă o face unul, se adună mai mulţi. Cei care ies din sensul giratoriu stau la coadă, în zilele aglomerate, sub privirile absente ale nesimţitului, care uneori are bunul-simţ de a se uita totuşi în altă direcţie.
Nesimţitul rutier acţionează şi pe înserat, în special pe porţiunea scurtă de pasaj pietonal din centrul Devei. Trece de zona oricum aglomerată de maşini din apropierea barierei de la Colegiul Naţional Decebal şi face slalom printre pietoni. Dacă e vară, lasă geamul jos să se audă maneaua şi eventual ambalează motorul, ca să intoxice audienţa cu fumul gros cât obrazul lui.
Nesimţitul rutier se cunoaşte şi după modul în care parchează. Aici se disting mai multe cazuri. Dacă marginea drumului e ocupată, urcă pe trotuar, obligând pietonii să coboare pe carosabil. Vă las dvs. plăcerea de a indica străzile pe care se petrece fenomenul. Dacă are maşina mai lungă, gen dubiţă sau SUV, va bloca fără grijă şi a doua bandă de circulaţie – cum se întâmplă de obicei pe partea dreaptă a bulevardului 1 Decembrie, de la blocul turn până la poşta veche. Eventual e politicos – urcă cu roata din faţă pe zona verde – modelul e de import, am văzut des asta în capitală. Dacă nu are unde parca, pur şi simplu aplică metoda de la punctul 1) – opreşte în bandă şi pune – uneori – avariile. Aşa crede el că e de bon-ton.
Dacă parchează totuşi în parcări amenajate, ca cea de la Artima de exemplu, şi dacă cumva există două maşini deja parcate şi între ele două locuri goale, va parca maşina strâmb, aşa ca să anuleze unul din cele două locuri.
În general, va opri maşina, fără să se jeneze, acolo unde îi jenează la maxim pe ceilalţi, în sensul giratoriu din faţa clădirii IPH, de exemplu, sau în spate, cât mai aproape de intersecţie. În acest caz, dacă i se face observaţie, devine agresiv. Spunea Ştefan Ciocan, într-o emisiune pe Hunedoara TV, că în Finlanda, deşi parcarea era goală, şoferul maşinii în care se afla a parcat în cel mai îndepărtat loc de intrarea în clădirea în care lucra respectivul. A întrebat de ce. Pentru că, a venit răspunsul, cel care vine mai târziu să găsească un loc mai aproape de intrare, ca să nu întârzie. Se gândeşte la noi cineva la semenul lui? O, da, românul e bun…
Venind dinspre poşta nouă, un asemenea nesimţit rutier va ajunge la semaforul de la Lido, va veni pe banda I, încercând să-i fenteze pe cei care aşteaptă la semafor, blocaţi la rândul lor de alţi nesimţiţi, care parchează pe marginea drumului, ştiind bine că vor încurca circulaţia.
Cu cât este mai mare şi mai scumpă maşina, cu atât gradul de nesimţire creşte. Şi nu sunt de vină nici Băsescu, nici Ponta, nici partidele politice…
