Un politician de pe dincolo a zis odată o vorbă mare. E deja clasică: “În politică nu există nici duşmănii eterne, nici prietenii eterne, doar interese eterne”. Într-o politică făcută cu oarecare stângăcie şi economie maximă de morală, adevărul acestei bule sare mai strident în ochi printre cusăturile făcute cu aţă albă. Aşa că nu trebuie ca susţinătorii lui Traian Băsescu să se întrebe prea tare ce l-a apucat pe acesta să-l reevalueze acum pe Crin Antonescu. Răspunsul vine uşor privind puţin în istoria post-modernă (sic!) a României. Reevaluările sunt un mod de a face politică în România şi pe ele s-a lansat şi a alunecat traseismul politic atât de bine. Relocările politicienilor dintr-un partid în altul mulează întregul peisaj electoral, privit din afară, pe rotunjimile unui ceaun mare în care polonicul intereseului de gaşcă amestecă siglele partidelor până la confuzie. Şi încă din ce în ce mai iute, la maximă viteză, că nu mai apuci bine să pui ştampila votat pe un politician de dreapta că el, ţuşti, s-a şi mutat la stânga. Sau viceversa !
Şi dacă tot vorbim de reevaluări, preşedintele Băsescu este, de departe, un maestru al practicii. Este sirena care a cântă cel mai bine această arie seducţiei. Dintr-o listă lungă îmi vin în minte numele lui Cosmin Guşă sau Gabriel Oprea, domni sau golani, în permutări circulare, pe agenda preşedintelui funcţie de situaţie. Ba chiar şi Victor Ponta, bun de ministru în Guvernul Boc 1, a devenit acum maimuţă, pisic sau pucist. Reevaluarea lui Crin Antonescu vine deja din rutina prezidenţială de a combina în formule apetisante iluzia cu realitatea în speranţa obţinerii unui avantaj politic.
Vinovat însă nu e cel care aruncă nada. Ducerea de râpă a şandramalei e făcută de cei care cad în ispită ridicându-şi poalele în cap ca să treacă peste doctrine, principii şi tot ce ţine de un sistem politic neartizanal. Sirenele trebuie refuzate. Există evident compromisuri în politică. Cedări mici, pentru avantaje mari. La noi însă compromisul a degenerat în cotletism curat şi nu pare să îşi schimbe curând esenţa asta păcătoasă. În loc să fim invitaţi la un duel al familiilor politice, ca pe vremuri, de vreo două mandate ni se oferă doar o politică în grup în care vechiul slogan “Alege schimbarea!”, luat în serios în deceniul nouă, te umflă acum de râs. Ar merge mai bine “Alege cea mai rapidă schimbare!”. De partid evident !
