Avram Iancu, liderul românilor din Transilvania în timpul Revoluţiei din anii 1848 – 1849, a murit în dimineaţa zilei de 10 septembrie 1872, nu departe de Ţebea, locul unde a fost înmormântat.
Iancu avea doar 48 de ani, iar istoricii susţin că în ultimii ani din viaţă era bolnav şi prefera să rătăcească prin satele muntenilor din Apuseni, nedespărţit de fluierul cu care doinea. La începutul anului 1872, boala i s-a agravat. A fost internat în spitalul din Baia de Criş, judeţul Hunedoara, din cauza unei hemoragii şi a tusei chinuitoare. Acolo şi-a petrecut ultimele săptămâni din viaţă.
„Peri în 1872 în tinda casei unui sărac din Baia de Criş, a unui covrigar. De aici îl aduseră, ca pe atâţia alţii din Baia de Criş, care n-au o biserică şi un cimitir acolo, la Ţebea. El zace în locul unde ostreţe negre înconjură o cruce verde purtând inscripţia scurtă: Avram Iancu, advocat, prefect Legiunii gemene române 1848-9, + 1872. Cununile ce i s-au adus, uneori cu zgomot, totdeauna cu o mărginită pietate, au fost adăpostite de confiscări, batjocoriri şi sfâşieri. Mormântul în care se odihneşte învingătorul învins şi nebunul care nu mai avuse de ce să rămâie cuminte e acesta, sărac şi umil cum e soarta poporului care-l păstrează ca urnă a sfintelor moaşte. Şi lângă dânsul vechiul stejar cu trunchiul mândru mai răsfiră crengile puternice, ce cad pe rând şi se înnoiesc într-una, vuind în vântul serilor cântece de taină, între crucea mortului din groapă şi crucea suferinţei învietoare de pe lăcaşul românesc al credinţei”, scria Nicolae Iorga, în volumul Neamul Românesc şi Ţara Ungurească (1906).
O mulţime de români au venit la înmormântarea „Crăişorul Munţilor”, din 13 septembrie 1872. Singura fotografie cunoscută din ziua de doliu a ajuns în posesia unui clujean,Virgil Comşa. „În 1/13 septembrie a fost înmormântat la Ţebea Avram Iancu, în preajma Gorunului lui Horia şi a vechii bisericuţe de lemn. Sobor de preoţi şi popor îndurerat se adună în jurul sicriului simplu, de brad vopsit, în care zăcea chinuitul trup al eroului. Gorunul lui Horea pe atunci era încă sănătos, viguros”, informa revista „Carpaţii”, într-un număr din 1939, în care era publicată fotografia.
