Vorba asta mi-a plăcut întotdeauna mult de tot, prin aparentul absurd pe care-l presupune. O vreme credeam că absurdul este real – dar cel puţin dintr-un punct de vedere, mă văd silit să-mi revizuiesc opiniile. Să vă explic…
O ştire difuzată în urmă cu câteva zile a rămas fără ecou în rândul decidenţilor politici români, deşi în mod normal ar fi trebuit să le dea frisoane, lor şi tuturor celor care varsă non-stop lacrimi pentru ţărişoară şi sunt mereu şi mereu mândri că sunt români (şi nu este nicidecum vreo aluzie politică). Anume am aflat că în 2013 România a înregistrat cea mai scăzută rată a naşterilor de după cel de-al doilea război mondial. Vedeţi vreo politică menită să contribuie la redresarea demografică a ţării, în afară de un anume gen de militantism politico-religios, care după toate aparenţele nu-şi atinge scopul? Eu nu văd, ba chiar din contră – oamenii continuă să-şi părăsească ţara, între ei aflându-se din ce în ce mai mulţi tineri educaţi şi efectiv talentaţi. Cu alte cuvinte, exodul valorilor continuă.
Am mai spus-o: cele mai expuse sunt oraşele mici şi medii. De sate nici nu mai vorbim – îmbătrânesc şi se depopulează cu o viteză uimitoare. S-o fi născut veşnicia românească la sat, cum spune Lucian Blaga, dar de supravieţuit, hm, nu o face cu uşurinţă.
În doar zece ani, Deva a pierdut peste 10.000 de locuitori şi nimic nu indică o oprire a exodului. Oraşele mari nu resimt dramatic fenomentul (încă). Bucureştiul, Clujul, Timişoara sunt alimentate de tineretul care pleacă din oraşe precum Deva, a căror destinaţie sunt însă şi Londra, Paris, Berlin, Amsterdam, Leeds şi multe altele. Din nou – pleacă cei care au cele mai mari şanse de reuşită, adică cei mai performanţi profesional, cei mai bine pregătiţi – atât cât mai poţi fi bine pregătit într-o Românie pentru care educaţia este asociată cu slaba performanţă şcolară, chiulul, şmecheriile, maneaua şi talentul de a fi ’oţ. Presa, sau cea mai mare parte a ei, a încetat de mult să facă educaţie, lider de audienţă fiind toate emisiunile de cretinizare cu vedete. Vă spun deschis că mă preocupă cultura de un anumit nivel, fiind convins că doar în acest mod reuşim să facem (atât cât se mai poate) Deva atractivă pentru tineri. Tentativa de a-i transforma în masă de manevră prin intoxicarea cu non-valori culturale şi comportamentale îi va face pe cei care încă au impresia că pot performa să plece din oraş. În alţi zece ani, Deva riscă să ajungă sub 40.000 de locuitori, dacă trendul depopulării se menţine. O contribuţie majoră şi-o va aduce şi regionalizarea.
Aşa că da, cu cât suntem mai mulţi, am putea fi mai culţi – precum oraşele mari menţionate. Sigur că nu-mi fac iluzii că Deva ar putea atinge populaţia Sibiului măcar – 156.000 de locuitori. Declinul poate fi însă încetinit doar printr-un efort inteligent şi major de ridicare a nivelului său, economic, civilizaţional, cultural. Ele se leagă. Oameni performanţi economic nu vor veni la Deva dacă oferta culturală este de nivel scăzut. Avem exemple clare de reuşită – totul este să ştim să le urmăm. Nu mă pricep la cum ar putea fi create locuri de muncă – specialitatea mea e alta. Probabil că sunt care se pricep – nu ştiu, presupun. Am impresia că cei care mai au încă expertiză pe domeniul lor, în Deva, sunt şicanaţi, marginalizaţi şi determinaţi să plece – noi nu de ăştia avem nevoie! Dacă establishmentul politic (pretenţioasă expresie!) va da dovadă de încremenire în proiectele populiste de tip mici/bere/manele, Deva îşi poate lua adio de la a fi un oraş care contează. Abia atunci se va putea spune că pentru cultură, mai bine pleci la Alba Iulia, Sibiu sau Cluj…
