Din considerente evidente, numele personajelor au fost deliberat omise. Situaţia este reală şi din păcate deloc singulară.
Cadrul I. O zi frumoasă de toamnă, această toamnă, în această parte de ţară. O tânără profesoară suplinitoare şi-a susţinut teza de doctorat. La o universitate serioasă, cu profesori veritabili, adevărate repere culturale în profesia lor. Flori, felicitări, zâmbete. Fata şi-a adăugat doctoratul studiilor precedente, adică alte două facultăţi absolvite cu examen de licenţă.
Perspectiva ei este acum şomajul. Netitularizată în învăţământ, că nu sunt posturi, într-o ţară în care opţiunile sunt extrem de limitate, nu are unde se duce şi aşteaptă să treacă termenul regulamentar pentru a se putea înscrie pentru ajutorul de şomaj – că în timpul studiilor nu ai voie să primeşti. Într-o ţară plină de facultăţi din ultimul cătun până la Bucureşti, numărul locurilor de muncă disponibile pentru cei cu studii superioare este insignifiant. Vreo două clic-uri şi vedeţi opţiunile pe pagina AJOFM Hunedoara. Sigur, şi fata a greşit – ce-i trebuia ei două facultăţi, doctorat, la cules căpşuni în Spania nu-i nevoie de toate astea. În fond, e normal ca o parte din absolvenţi să ajungă şomeri.
Oare…?
Cadrul II. Multă lume a fost îndemnată să-şi facă fel de fel de studii. Că vor fi daţi afară cei rămaşi fără ele, că e necesar, că ne cere UE, mă rog, pretexte cu duiumul. Şi tot atâtea motive pentru fel de fel de IDD (pentru necunoscători – Învăţământ Deschis la Distanţă) să desanteze pe unde au apucat, prin spaţii închiriate în clădiri de birouri, prin examene date prin corespondenţă, prin amenajarea de ghişee… Absolut real, acum câţiva ani, la o astfel de secţie în Deva, şpaga pentru unul din examene era de fix 30 de lei/student. Un examen cu 30 de studenţi îi aducea norocosului profesor frumoasa suma de 900 de lei (nouă milioane, pe stil vechi) în exact trei ore. Nu conta cât ştiai, evident.
Sigur că mulţi se vor supăra – dacă printre ei sunt cititori ai acestui text. Doar că aceşti „licenţiaţi” au ocupat mai apoi (sau doar păstrat, de la caz la caz) posturi pentru oameni care aveau studii sau competenţe pentru aceele posturi. Nu zic că toate posturile – dar destule…
Dar cum România este o ţară care are tineri străluciţi, olimpici de toate tipurile, în cantităţi excedentare, natalitatea în creştere, emigraţia în scădere abruptă, nu este cazul să intrăm deloc în panică. Viitorul de aur ne este asigurat.
