Plimbându-mă prin Piaţa Unirii din Deva, cea din faţa Primăriei, unde se făceau ultimele pregătiri pentru serbările prilejuite de Zilele maghiare în judeţul Hunedoara, am avut – ce-i drept stimulat de logica fiicei mele – o revelaţie. Anume că românii şi maghiarii ar putea să-şi celebreze identitatea şi separat, dar şi împreună. Gulaşul, kürtos-kolács-ii, podoabele şi jucăriile artizanale specific maghiare construiesc o identitate aparte, insuficient cunoscută de români. Stereotipurile create la nivelul celor două comunităţi, pornind mai ales de la tipul promovat asiduu, anume cel referitor la judeţele Harghita şi Covasna, se regăsesc parţial în maniera de relaţionare a celor două comunităţi în judeţul Hunedoara de exemplu, acolo unde ponderea populaţiei maghiare este mult mai mică şi problemele se pun total diferit.
Nu neg că în judeţele amintite – Harghita şi Covasna, poate parţial Mureş, există diferende mocnite, reale sau inventate. La noi însă cred că totul se poate îmbunătăţi. Spun asta cu gândul la ceea ce am văzut ieri – şi a reprezentat, cel puţin pentru mine, o doză de noutate. Mai cred că Deva ar avea de câştigat prin cooperarea mai strânsă dintre cele două comunităţi, atunci când evenimentele o permit – de exemplu, cu ocazia Serbărilor Devei.
Totul se leagă cu intenţia de a scrie un text despre extraordinarul mozaic etnic şi cultural reprezentat de Transilvania. Potenţialul transilvan, din punct de vedere turistic, este imens. O anume doză de segregare a etniilor – în special între români şi maghiari – există însă. Pe de o parte, trebuie păstrată – în opinia mea, bogăţia reprezentată de diversitatea etnică are nevoie de posibilităţi de expresie separată, fără permanenta amalgamare. Pe de altă parte însă, o manifestare precum Serbările Devei, spre exemplu, pe care am organizat-o recent, ar fi fost cu siguranţă mai bogată dacă mi-aş fi propus să colaborez mai strâns cu comunitatea maghiară, care să fie reprezentată mai bine în cadrul serbărilor. Este ceea ce ne putem propune pentru la anul – Primăria, Centrul Cultural „Drăgan Muntean” şi alte ONG-uri, evident şi maghiare. În acest fel, putem oferi nu neapărat un exemplu de bune practici, cât mai ales o mult mai bună armonizare a comunităţii. În cadrul Serbărilor Devei, a fost prezent ansamblul „Renaissance”, cu reprezentare majoritar, dacă nu total maghiară. Mi-a făcut placere să descopăr un astfel de ansamblu în Deva, comunitatea maghiară fiind de bună seamă legată de trecutul renascentist al Devei, pus în prezent în evidenţă prin Palatul Magna Curia. Serbările Devei ar fi mai complete dacă am găsi posibilitatea de a pune în valoare tradiţiile celorlalte etnii – chiar menţionând numele manifestărilor inclusiv în limba lor, maghiară, roma, germană sau ebraică, în funcţie de numărul de reprezentanţi pe care eventual i-am mai putea găsi – este aici vorba despre etnici germani sau evrei. Pe de altă parte, poate că traducerea în limba română a sintagmei „Magyar Napok” nu ar fi fost total lipsită de relevanţă, asta aşa, ca fapt divers.
Fără îndoială că maghiarii au venit să vadă spectacolele din cadrul Serbărilor Devei, iar românii nu au avut rezerve în a gusta gulaşul maghiar. Pornind de aici, se poate construi o Devă mai interesantă.
