În Deva, în primăvara anului 1944, când Al Doilea Război Mondial se apropia spre final, conducerea Prefecturii Hunedoarei a luat decizia construirii unui adăpost anti-bombardament, cu totul ieşit din comun.
Buncărul uriaş a fost dăltuit în roca vulcanică a versantului pe care se află cetatea medievală a Devei şi putea găzdui la nevoie până la 1.000 de oameni. A fost compartimentat cu ziduri din piatră şi mortar, dotat cu uşi de fier grele, zidite în beton, avea un sistem de aerisire şi instalaţii electrice racordate la o uzină care funcţiona la acea vreme în apropiere.
La construcţia adăpostului, finalizată în vara anului 1944, bolovanii uriaşi scoşi din adâncuri au fost transportaţi pe ascuns din zonă, pentru a nu atrage atenţia asupra acestuia. Pădurea care acoperă conul vulcanic oferea şi ea camuflaj intrărilor. Buncărul din stâncă a avut rolul de a proteja o parte a populaţiei în caz de război şi putea fi folosit ca depozit al documentelor şi valorilor oraşului. Aici putea fi instituit şi centrul de comandă pentru conducerea Devei, însă localnicii nu au fost nevoiţi să se folosească de adăpost în scopul pentru care a fost plănuit. La aproape opt decenii de la construirea sa, vechiul buncăr a ajuns între timp o grotă întunecoasă, aproape inaccesibilă.
Intrările sale principale au fost zidite cu beton, însă o potecă duce la o gaură strâmtă prin care se poate intra în buncăr. De aici, alte trepte coboară spre sălile subterane, clădite rudimentar. Până nu demult, spune unul dintre cei care au avut în grijă adăpostul, spaţiile sale erau conectate la reţeaua electrică, însă un om al străzii, supărat că a fost alungat din preajma buncărului, a distrus panoul electric.
O legendă urbană s-a iscat pe seama buncărului misterios şi a galeriilor sale. Se spune că aici se afla poarta unui tunel care lega Deva de Hunedoara, având ieşirea în apropiere de Castelul Corvinilor.
Mitul tunelului de aproape 20 de kilometri este considerat o invenţie, însă are un alt punct de sprijin. La mai puţin de 500 de metri de castelul medieval, stâncile masive ale Dealului Sânpetru ascund un loc la fel de spectaculos. Aici, la începutul anilor ´60, a fost săpat un adăpost antiaerian, menit să-i protejeze pe localnici chiar şi în cazul unor bombardamente atomice.
