- De la marginea satelor Ohaba Ponor și Federi din Hunedoara, la vreo două ore de mers pe jos, pe potecile din pădure marcate cu bornele și semnele rutei turistice „Via Transilvanica”, se află Fundătura Ponorului din Hunedoara, o așezare pastorală căutată de tot mai mulți călători.
Drumul spre locul numit „Palma lui Dumnezeu” poate fi parcurs și cu mașina, de preferabil cu autoturisme de teren, însă pe ultimii nouă kilometri se prezintă într-o stare dezastruoasă. Este un drum de piatră și pământ, amenajat în anii ’80 când în zona Federi (comuna Pui din Hunedoara) a fost deschisă o carieră de bauxită și care de atunci, în ciuda numeroaselor sălașe pe care le au localnicii în zonă, nu a mai fost modernizat.
„Acest drum era mult mai bun, când erau cariera și exploatările forestiere din zonă. Dar s-a stricat cu timpul, iar lumea de aici a plecat, astfel că nu s-a mai îngrijit nimeni de el”, spune Eleonora, o localnică din Federi care are o căsuță arhaică în Fundătura Ponorului din Hunedoara.
Odată cu venirea primăverii, Fundătura Ponorului, lunca pârâului Ponor înconjurată de dealuri și păduri se trezește din amorțeală. „De obicei, după Paști, oamenii vin aici cu animale. Sunt vreo 12 – 13 localnici care țin aici animale: cai, vite, oi, chiar și porci. Stau până la toamnă cu ele aici sau urcă mai sus, spre Târsa, Poiana Omului și prin alte locuri din munți. Iarna, localnicii se întorc doar pentru a-și lua fânul. Eu am vreo 70 de oi și câțiva cai pe care i-am adus aici, dar vor mai veni și alții”, spune Ioan Albu, un cioban din satul Federi.
Sălașele din Fundătura Ponorului – locuințe de vară pentru crescătorii de animale – se înfățișează într-un decor pitoresc, risipite pe dealurile care înconjoară lunca netedă a Ponorului, împodobită cu numeroasele sale bucle. Pentru cei mai mulți dintre oaspeții fundăturii, priveliștea este spectaculoasă, cu atât mai mult în această perioadă, când animalele lăsate în voie de localnicii înviorează atmosfera și fondul sonor al văii.
Sub stâncile ce mărginesc fundătura, pârâul Ponor se pierde sub un perete de stâncă, ieșind câțiva kilometri în vale, prin spectaculoasa deschidere a peșterii Șura Mare.
Pornind din micul paradis pastoral, la circa o oră de mers prin sălbăticie, se dezvăluie cătunul Ponorici, într-o priveliște asemănătoare celei din Fundătura Ponorului, unde apele izvorului Ponorici coboară în adâncurile pământului, pentru a ieși apoi, formând o cascadă, prin gura Peșterii Cioclovina.
Urmărind cursul Ponorului, spre izvoarele sale, călătorii ajung în Chicera Izvorului, un loc cu o înfățișare la fel de spectaculoasă, aflat în vecinătatea așezărilor pastorale Târsa și Poiana Omului din Hunedoara.
„În weekend vin aici foarte mulți turiști. Am văzut vreo sută, numai sâmbătă. Și români, și străini. Unii își așează corturile pe dealuri, alții caută să se cazeze pe la localnici. Mulți sunt însă în trecere, pentru că Fundătura Ponorului este pe Via Transilvanica. De câțiva ani, Fundătura Ponorului este tot mai căutată, mai ales vara, de turiști. Le place aerul, frumusețea și curățenia de aici. Și spun că aici găsesc ce nu au în locurile unde trăiesc”, spune Eleonora.
Animalele sălbatice dau târcoale deseori așezării, în căutarea prăzilor din turmele și cirezile localnicilor. „Aici este și casa lor”, mai spune săteanca în vârstă de 70 de ani.
Fundătura Ponorului se află în Parcul Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina, o arie protejată înfiinţată în 1979, în Munţii Şureanu. Este una din cele peste 50 de ponoare din Munții Șureanu, locurile unde apele pâraielor curg domol prin văile înconjurate de păduri, dispărând apoi sub pereții de calcar sau în pământ.
