Timp de zece ani Michael Klein a fost căpitanul echipei Corvinul Hunedoara. Mircea Lucescu a considerat că „Mişa” era cel mai îndreptăţit să o poarte. A purtat-o până când a fost transferat la Dinamo Bucureşti, în returul campionatului 1988 – 1989.
Ani buni din viaţa lui Gelu Simoc au însemnat Corvinul Hunedoara. În decembrie 1988 era preşedintele clubului. „Plecase Andone, apoi Rednic, Mateuţ. Cei de la Dinamo i-au promis lui Klein că îl vor ajuta să plece în Germania, dacă va juca un an la Dinamo. Ca orice neamţ, el vroia să meargă în Germania şi de la Corvinul nu avea nicio şansă să plece. Înţelegerea era ca Mişa să părăsească Hunedoara în vara anului 1989, după ce se încheia campionatul. Am fost de acord. Lucrurile s-au precipitat. Dinamo nu a mai avut răbdare şi au venit cu presiuni. În decembrie 1988 a venit la Hunedoara generalul Emil Macri, însoţit de nişte colonei, chipurile, cu probleme legate de combinatul siderurgic, unde lucrurile ar fi mers prost, nu se făceau planurile. Au început cu presiunile asupra directorului general, Sabin Faur. Au ameninţat cu puşcăria, vorbeau de sabotaj, aşa cum obişnuiau. Mai târziu, mi-am dat seama că substratul era transferul lui Michael Klein la Dinamo Bucureşti. La prânz, după ce generalul Macri a făcut controale în combinat, a trecut la atac. I-am explicat că există o înţelegere cu Dinamo, că s-a vorbit cu generalul Diaconescu, cu colonelul Anghelache, şi că va merge din vară la Dinamo. A spus că echipa joacă în cupele europene şi că Michael Klein trebuie să plece din iarnă la Bucureşti. Culmea, că Dinamo nu avea reprezentanţi la discuţii. A rămas hotărât că nu va pleca din iarnă. La masă era şi colonelul Lucian Văceanu, şeful Securităţii pe judeţ. După masă, acesta mi-a spus să mergem la sediul Securităţii din Hunedoara să continuăm discuţia. Am plecat cu el. Mai fusesem pe acolo, pentru că atunci când plecam cu echipa în turnee duceam tabele, ei semnau hârtiile etc. Ştiam locul. Prima încăpere din sediu era goală. Colonelul Lucian Văceanu mi-a zis să stau acolo că se întoarce imediat. Nu mi-am dat seama că m-a închis acolo, în sala aceea goală în care era o bancă. Am tot stat, s-a făcut seară. M-am gândit – Ăsta m-a arestat! M-a adus Văceanu aici ca să mă determine să semnez transferul lui Klein! -. Văceanu a plecat. Spre seară, a venit şeful Securităţii pe municipiul Hunedoara, Luca, la mine. M-a luat direct – Te duci să semnezi hârtia? Te-a lăsat aici ca să te gândeşti! Stai aici până te gândeşti! Vino să vorbeşti la telefon cu Faur -. Directorul Combinatului Siderurgic Hunedoara, Sabin Faur, fusese şi el „prelucrat” în timpul în care eu eram încuiat în sediul Securităţii. Am vorbit cu Faur. Mi-a spus şi el că dacă nu vreau să semnez hârtia ne bagă generalul Macri la puşcărie, pentru raportări fictive în combinat. – Trebuie să-i dai drumul -, mi-a spus. – Nu semnez, că ne ridicăm oamenii în cap -, i-am răspuns. Mi-au dat drumul noaptea din sediul Securităţii. A doua zi, Văceanu, şeful Securităţii, a venit din nou la Faur. Dimineaţa la 7. Faur m-a chemat şi mi-a dat ordin. – Trebuie să semnezi hârtia! -. Am semnat-o”.
