Valea Govăjdiei şi satele din împrejurimile Hunedoarei erau descrise în anii 1950 ca un loc de vis, pe care turiştii nu trebuie să îl rateze, potrivit unei cărţi poştale păstrate de şase decenii.
„De la Sinaia am sosit astăzi la ora 9:00 la Hunedoara, cu un tren mic al uzinelor de la Minele de fier Ghelar, pe o vale minunată, printre stânci şi munţi mici, prin tuneluri şi viaducte cu privelişti ca în basme. Am urcat cu maşina gâfâind până la Govăjdia, o mică Sinaie risipită pe o rază de câţiva kilometri, pe vale, pe pante şi pe vârfuri ca nişte petale de flori de vis, căzute din cer la întâmplare, atrase poate şi de muzica ritmată a apelor şi cascadelor de aici, ce prin turbinele lor împrăştie bucuroase lumină prin toate satele”, scriau Matilda şi George, doi ploieşteni care au vizitat Hunedoara în 1955. Cartea poştală semnată de cei doi a rămas peste ani ca o mărturie a frumuseţii locurilor.