Peste 500 de oameni din trei judeţe au bătut drumul, duminică, până în centrul ceramicii din Ţara Zarandului. Unii au plecat acasă cu oalele meşterite de obârşeni, alţii s-au dat în vânt după muzica bănăţeană
Olarii obârşeni sunt vestiţi pentru ceramica tradiţională pe care o făuresc din moşi-strămoşi. Şi în fiecare an, şi-o expun la târgul de pe platoul „Lacuri” – la o săptămână după Târgul de Fete de la Găina.
Îi recunoşti imediat după oalele care-şi păstrează formele arhaice. Şi oricine ştie că sarmalele, de pildă, fierte într-o oală de lut prind gustul specific al mâncării tradiţionale.
Peste 500 de oameni au venit, duminică, la Obârşa, să admire obiectele meşterite de bătrânii olari şi dogari din două sate ale comunei Tomeşti. Unii au plecat acasă cu câte o oală din lut, cu butoiaşe în miniatură ori cu linguri de lemn. Iar pentru alţii, întorşi pentru un weekend în satul natal, sărbătoarea a fost cea mai bună ocazie să-şi întâlnească rudele ori prietenii.
Dispare meşteşugul
Petru Borza (foto) meştereşte lutul de 65 de ani. Face asta de când se ştie. Oalele lui au ajuns la târgurile de prin toată ţara. Şi i-ar învăţa şi pe alţii meşteşugul pe care l-a prins de copil, dar tinerii de azi nu mai sunt interesaţi de tradiţii, aşa că olăritul riscă să dispară.
Obârşenii îşi aduc lutul de la câţiva kilometri. Sapă după el chiar şi 4 metri. Îl lasă o vreme la „răcorit”, îl udă să nu se usuce şi apoi îl „bat” zdravăn, până îl transformă într-o pastă moale – numai bună de modelat. Oala capătă formă imediat pe roată, sub palmele pricepute ale meşterului, care o fac când să se înalţe, când să se rotunjească – după cum e voia olarului.
„Asta durează câteva ceasuri, după care îi pui câte o toartă de-o parte şi de alta, o laşi la uscat şi apoi o bagi în cuptor, de două ori”, explică Petru Borza, trist că s-au cam dus vremurile când el şi meşterii din Obârşa puteau trăi doar din olărit.
Muzică şi voie bună
Sărbătoarea de la „Lacuri” s-a aflat, anul acesta, la a 16-a ediţie. A început sâmbătă seara – cu jocuri de artificii, spectacol de lasere şi discotecă. Muzica şi voia bună a adunat pe platou peste 1.000 de tineri din comunele învecinate şi din Brad, dar şi din judeţele Arad şi Timiş.
Duminica a fost rezervată expoziţiei cu vânzare a produselor meşteşugăreşti, dar şi muzicii. Tineri şi vârstnici au stat ciorchine în faţa scenei, să-i asculte pe Pera Todorovici şi trupa „Tamburaşii” şi pe Lena Miclăuş şi fraţii Marişca.
Chiar dacă olăritul şi-a cam pierdut din strălucire, ultimii meşteşugari din Tomeşti continuă să se întâlnească, în fiecare an, la Obârşa. O mână de oameni care se încăpăţânească să păstreze tradiţia atât timp cât o să-i ajute palmele să dea formă lutului. Acum patru decenii, veneau la târg cu zecile, iar astăzi, abia dacă mai sunt 10 familii de olari în toată comuna. Şi de dragul tradiţiei cu care s-au născut, ţin cu dinţii de meşteşugul care le-a dus vestea în toată ţara.
––––––––––––––––––––––––––
„Prin sărbătoarea noastră, încercăm să promovăm meşteşugurile tradiţionale. Păcat că sunt pe cale de dispariţie. N-aş vrea ca, peste 10-20 de ani, să ne întâlnim la Obârşa doar în memoria acestor minunaţi meşteri care au învăţat din moşi-strămoşi să dea viaţă lutului şi lemnului”
Octavian Tiberiu Tămaş (foto), primarul comunei Tomeşti
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Meşterul lemnului
Voicu Negriu (foto) e din Dobroţ. Are 66 de ani şi de 13 a învăţat să dea viaţă lemnului. Îl transformă în linguri de toate mărimile.
„Le fac manual. O lingură îmi ia o zi de lucru. M-am apucat de meşteşugul acesta după ce m-am pensionat de la Mina Barza. Am fost lăcătuş 34 de ani. De când fac linguri, vin la târg în fiecare an. Anul acesta, am adus cu mine doar 150 de bucăţi. Vreo 50 le-am dat în câteva ceasuri. Cele mici au mare trecere! Şi nici nu-s scumpe – 3 lei bucata. Trebuie să fac şi eu nişte bani, să nu mă mai certe nevasta că dau pensia pe ţigări”, spune, în glumă, meşterul din Dobroţ.
––––––––––––––––––
10.000 de lei a costat organizarea Sărbătorii meşterilor populari din Ţara Zarandului
