La numărul 250 din Băcia locuieşte o familie cu zece membrii: părinţii şi opt copii, fraţi prin alianţă, cu vârste cuprinse între 4 şi 25 de ani. De 13 ani, familia Neamţu, ca asistenţi maternali, îşi dedică viaţa creşterii copiilor mai puţin norocoşi într-o familie adevărată
După ce copiii biologici au crescut şi au plecat la casele lor, iar acum au proprii copii, soţii Neamţu din Hunedoara au ales să devină părinţi „cu carte de muncă” pentru copii proveniţi din centrele de plasament. Doi oameni cu suflet mare, care au luat decizia să modeleze şi să crească după puteri, micuţi care nu au avut norocul să aibe o familie adevărată. Acum, casa familială din Băcia în care locuieşte familia Neamţu, împreună cu copiii, numără zece suflete: mama, tata şi cei opt copii, fraţi prin alianţă, cu vârste cuprinse între 4 şi 25 de ani. În timp ce mezinul este la grădiniţă, cei mai mari dintre fraţi studiază la facultate.
Case de tip familial, finanţate din Germania
„Prin 1998, când s-au făcutrestructurări la combinat şi am rămas fără loc de muncă, atât eu cât şi soţia care lucra la o intreprindere de stat, am fost contactaţi de Fundaţia „Ajutaţi Copiii” din Germania, care avea ca scop ajutorarea copiilor din centrele de plasament din România, prin mutarea copiilor în case de tip familial, cu părinţi ocrotitori, cum se numeau pe atunci”, povesteşte Gheorghe Neamţu, „tatăl” maternal. În anul 2000, în Băcia au fost înfiinţate trei astfel de case în care locuiesc în total 19 copiii, proveniţi din centrele de plasament. Fundaţia plăteşte chiria şi utilităţile, de restul cheltuielilor cu masa, hăinuţele şi restul celor trebuincioase pentru copii, ocupându-se asistenţii maternali.
De 13 ani părinţi cu atestat
În acest context, Elena şi Gheorghe Neamţu au devenit asistenţi maternali, după ce au urmat cursurile specifice acestei meserii, timp de şase luni şi au devenit părinţi cu diplome şi atestat. S-au mutat în Băcia şi au încercat să ofere copiilor necăjiţi o familie adevărată. „De 13 ani avem meseria de asistent maternal. Cu toate că este greu să ai grijă de atâţia copii, nu ne plângem. Avem animale, avem păsări, avem gospodărie şi încet, încet, ne descurcăm. Având opt copii, toţi băieţi au fost învăţaţi de soţie să fie şi fete în casă. Ştiu să facă prăjituri, sau torturi, să îşi pregătească sărbătorirea zilei de naştere, ei cu mânuţele lor. I-am învăţat ceea ce este viaţa la ţară, de la săpat la câmp la hrana şi îngrijirea animalelor până la munca în solar. Ştiu tot. Atunci când va fi să plece de aici, au toate atuurile în braţe, cum s-ar zice”, povesteşte capul familiei. O amărăciune are bărbatul. Faptul că pentru un câine din adăpost este alocată suma de 15 lei pe zi, când pentru un copil în plasament suma scade la 10 lei pe zi. În jur de 300 de lei pe lună, pentru toate cele trebuincioase unui copil, indiferent de vârstă.
Sunt mândri de copiii lor
Însă meseria de asistent maternal nu este una standard de opt ore pe zi, după care eşti liber şi îţi vezi de viaţa cotidiană obişnuită, ci se face cu sufletul, fără concedii sau vacanţe, 24 ore pe zi din 24. Nu oricine poate avea grijă de copiii mai puţini norocoşi. „Indiferent de greutăţile întâmpinate, suntem mândri de copiii noştri şi chiar şi cei din sat îi admiră deoarece sunt copii respectuoşi, sar în ajutorul celor care au nevoie şi sunt foarte apreciaţi. Sunt fericită când îi văd pe toţi împreună”, povesteşte mama celor opt suflete.
“Copiii se descurcă foarte bine, sunt ascultători, muncitori, noi am încercat să fim alături de ei cu tot sufletul şi i-am educat ca pe copiii mei, că şi eu am un băiat şi o fată, care sunt acum la casa lor. Ne mândrim cu ei, cu toate că a fost şi este greu”, Gheorge Neamţu, „tată” maternal
Fiecare copil are povestea lui
„Pentru mine, ei sunt părinţii mei. Locuiesc aici de 14 ani şi asta este casa mea. În vacanţe am grijă de fraţii mei mai mici, îi atenţionez să pună mâna să înveţe, îi mai cert dacă fac năzbătii. Dacă în trecut mama mă îndrepta pe mine, acum eu încerc să îi îndrept pe cei mici pe drumul cel bun”, spune Aurel care se pregăteşte să devină specialist în inginerie electronică. Marian, mezinul, a ajuns în casa din Băcia în urmă cu o săptămână, deoarece asistentul maternal în grija cărui era şi-a dat demisia. Deja s-a ataşat de noua lui mămică şi de cei şapte frăţiori. Sebastian, în clasa a IX-a la Liceul Teoretic Traian din Deva a fost premiant în fiecare an. Aurel şi Constantin sunt la facultate, unul la Alba-Iulia la „Inginerie Electronică şi Telecomunicaţii”, în anul IV, respectiv anul II la Deva, la „Comercial şi Relaţii Publice”.
Premiul obţinut de cornuta Mona, împărţit între fraţi
Bălţata Mona, care a câştigat competiţia de duminică, fiind declarată cea mai mândră văcuţă din expoziţia de la Băcia este exclusiv în grija fraţilor mai mari. Este meritul lor că Mona a câştigat marele premiu, drept urmare, acesta a fost împărţit frăţeşte de cei care au avut grijă de ea. „Eu nici nu am văzut premiu, deoarece copiii au avut grijă de ea, aşa că ei au meritat să se bucure de rezultatul muncii lor”, spune Gheorghe Neamţu, proprietarul cornutei.
