Deşi în alte oraşe mari din ţară, meseria de baby-sitter se caută ca pâinea caldă, părinţii din judeţ nu au rezerve financiare pentru plata unei bone, opt ore pe zi
În judeţ, numeri pe degetele de la o mână persoanele calificate să stea cu copiii în timp ce părinţii sunt la serviciu sau îşi văd de treburile zilnice care nu suferă amânare. Activitatea de baby-sitter, sau pe româneşte, bonă, extrem de răspândită, nu doar în ţările occidentale, ci şi în oraşele mai mari ale ţării, în Hunedoara nu are cerere. Părinţii sunt sceptici la ideea de a-şi lăsa copilul pe mâna unei alte persoane decât familia. Pe lângă asta, un alt motiv pentru care bonele îşi găsesc greu clienţi la Deva ţine de lipsa banilor.
Nu se caută
Mariana Gârna, bazându-se pe bogata activitate didactică pe care o are în spate, s-a gândit că pe piaţa din judeţ nu există persoane calificate care să activeze ca bone şi s-a gândit că ar putea profita de această situaţie. „Am o nepoţică de doi ani cu care stau o mare parte din zi şi m-am gândit că aş mai putea lua doi sau trei copii de care să am grijă. Am lucrat ca educator, apoi ca director şi administrator de grădiniţă timp de 35 de ani şi ştiu foarte bine cum se lucrează cu copiii. Am lucrat patru ani în capitală ca bonă, dar m-am întors în judeţ să am grijă de nepoţică. În Bucureşti, meseria de baby-sitter este foarte căutată, pe când aici părinţii vor să lase copilul cu cineva doar două, trei ore, cât au ceva rapid de rezolvat”, povesteşte femeia.
Grădiniţa de acasă la 500 de lei
Hunedoreanca oferă părinţilor posibilitatea de a lăsa copilul la ea acasă ca la orice grădiniţă, timp de opt ore pe zi. Copiii beneficiază de activităţi didactice, hrană, activităţi în aer liber în spaţiu de joacă amenajat în curtea casei, cât şi de hrană. Totul în schimbul a 500 de lei, suma cerută de grădiniţele particulare din Deva. În plus, părinţii ştiu exact pe mâinile cui lasă copilul. „Copiii au nevoie de o persoană responsabilă, abilă, caldă, cu multă răbdare, care să aibe cunoştinţe de puericultură, un minimum de cunoştinţe medicale, cât şi cunoştinţe de psihologie preşcolară şi pedagogie”,explică Mariana Gârna, profilul bonei perfecte. Pe lângă acestea, există şi un ataşament care apare după o perioadă în care ai în grijă un prichindel. „Din sufletul meu am sădit un grăunte în sufletul fiecăruia. Sunt foarte mulţi copii care acum sunt la casele lor, care nu m-au uitat. Copii cărora le-am citit talentele, i-am îndrumat, i-am văzut crescând” spune Mariana Gârna.
Părinţii nu au încredere
Pe de altă parte părinţii hunedoreni spun că nu au curajul să îşi lase copiii cu bonele, oricât de calificate ar fi acestea. „Nu mi-aş lăsa copilul cu o bonă. Uneori îţi pierzi ca şi părinte răbdarea, ce să mai vorbim de bonă…n-aş avea încredere. Aş prefera mai bine să îl las cu părinţii mei. Nici dacă mi-aş permite financiar, tot nu l-aş lăsa cu o bonă”, spune Ionela Pârvu.
Alţi părinţi, sub influenaţa cazurilor nefericite prezentate la televizor de bone care au abuzat fizic copiii pe care îi aveau grijă, nici nu vor să audă de o astfel de posibilitate. „Nu aş avea încredere. Am văzut la televizor nişte reportaje cu nişte cazuri cumplite, în care bonele băteau copii şi mi-ar fi frică. Poate dacă ar avea referinţe, sau recomandări prin cunoştinte, să fie un om cumsecade. Aşa poate. Altfel, nu” este de părere şi Vera Istode (foto). 
