Prea puţine rampe pentru accesul persoanelor cu dizabilităţi din Valea Jiului respectă normativele legale în vigoare şi nici măcar instituţiile publice nus e încadrează în cerinţele impuse de lege. Reprezentanţii Inspectoratului de Stat în construcţii sunt cu ochii pe cei care au obligaţia legală să amenajeze rampe de acces, dar recunosc că, uneori, mai ales la clădirile vechi, cu oricâtă bunăvoinţă acest lucru este aproape imposibil.
Cea mai mare parte a rampelor pentru accesul persoanelor cu dizabilităţi din Valea Jiului au fost construite, probabil, doar pentru a evita amenzile fiind de cele mai multe ori prea abrupte pentru a putea fi cu adevărat folosite de cei care se deplasează cu ajutorul unui scaun cu rotile şi care sunt umiliţi în continuare atunci când ar avea nevoie să intre într-o instituţie de interes public.
Legea 448/2006, privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, stipulează faptul că rampele trebuie să permită accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap în clădirile de utilitate publică sau blocurile de locuinţe construite din fonduri publice. Potrivit normelor, lungimea unei rampe până la un loc de odihnă trebuie să fie de maxim 10 metri pentru o rampă fară trepte, de maxim şase metri pentru o rampă cu trepte şi de maxim trei metri pentru o rampă cu scară. De asemenea, panta rampei trebuie să fie de 8% pentru o denivelare mai mare de 20 cm şi maxim 15% pentru o denivelare de minim 20 de metri. Legea spune că, dacă aceste norme nu sunt respectate, pot fi aplicate sancţiuni contravenţionale ce pot ajunge până aproape de 5.000 de lei.
Conform legislaţiei, instituţiile publice, dar şi unele persoane juridice private, cum ar fi proprietarii de farmacii, au obligaţia de a asigura accesul persoanelor cu dizabilităţi în cadrul acestora şi de a facilita sub toate formele modul de intrare în aceste instituţii, fie prin lifturi, fie prin rampe de acces sau alte amenajări destinate acestor persoane. Mulţi şi-au amenajat aceste rampe de acces, dar cele mai multe sunt construite în dorul lelii şi fără o utilitate reală. Cel mai greu, spun reprezentanţii Inspectoratului de Stat pentru Construcţii Petroşani, este pentru clădirile mai vechi, care chiar nu permit amenajarea unui acces la standardele impuse de lege.
Mulţi depind de primării
Şi nici chiar primăriile nu au reuşit să se conformeze. Adrian Moldovan, inspectorul şef al ISC Petroşani, spune că, de exemplu, la Petroşani accesul se face prin spatele primăriei, la Uricani – printr-o laterală a clădirii, în timp ce la Petrila nu există nicio rampă de acces. Aici, pentru persoanele cu diazbilităţi s-a amenajat un spaţiu la parter, în zona Casei Căsătoriilor, unde poate avea acces persoana cu handicap motor. Iar la Lupeni, unde primăria funcţionează într-o clădire veche, nici măcar nu există posibilitatea amenajării acestei rampe de acces.
„Construcţiile vechi nu prea te lasă să mişti şi rampele existente au fost amenajate în limita posibilităţilor. Probleme mai sunt şi acolo unde spaţiile comerciale au fost amenajate la parterul blocurilor sau unde se modifică utilitatea, pentru că de regulă în aceste cazuri trebuie concesionat teren de la primării pentru amenajarea rampelor de acces pentru persoanele cu handicap. Noi încercăm să-i determinăm să se conformeze şi am avut şi un control pe această temă, în urma cărora am aplicat şi sancţiuni”, a declarat Adrian Moldovan. Oricum, ISC este cu ochii pe cei care au obligaţia legală să asigure accesul persoanelor cu handicap, dar în Valea Jiului verificarea este ceva mai dificilă în condiţiile în care există un singur om care deserveşte această instituţie.
