Arhiducele Rudolf (1858 – 1889), unicul fiu şi moştenitorul împăratului Franz Joseph I al Austriei și-a legat numele de Masivul Retzat, locul unde a petrecut mai multe zile la vânătoare. În cinstea sa, localnicii au ridicat o placă memorială, care, la peste 120 de ani de la călătoria sa încă tronează pe o stâncă, ascunsă în apropierea drumului din Retezat, spre Lacul Gura Apelor. Placa memorială a rezistat timpului pentru că puțini oameni cunosc locul exact în care aceasta se află.
„Rudolf, fiu de rege, succesor la tron. Speranța mândră a noii noastre istorii, Cu chef și puteri tinerești a vânat în vara anului 1882, Alături fiindu-i fermecătoarea sa soție, prințesa Ștefania, A dispărut precum o cometă, brusc în 1889, Sus rămâne amintirea-i și pe vârfurile munților înzăpeziți. [Tabla] a fost ridicată de către casa … din județul Hunedoara în amintirea sărbătorilor milenare 1896”, a fost traducerea aproximativă a inscripției maghiare de pe monumentul dezvelit la sfârșitul secolului al XIX-lea.
De ce venea prințul în Transilvania
În secolul al XIX-lea, Masivul Retezat a fost cunoscut pentru bogăţia sa faunistică şi ca destinaţie pentru pasionaţii de vânătoare. În acele vremuri pădurile din Retezat erau administrate de o asociaţie de nobili condusă de contele Samuel Teleki, iar în vara anului 1882, invitatul contelui Teleki în Retezat a fost chiar prinţul Rudolf (1858 – 1889), unicul fiu şi moştenitorul împăratului Franz Joseph I al Austriei. Prinţul moştenitor, atras de ştiinţele naturale, de ornitologie şi de vânătoare, a relatat despre expediţia sa în Retezat, urmată de o vânătoare de urşi în munţii Gurghiului, în volumul „Note despre sport şi ornitologie”. O atenţie specială în jurnalul său a acordat-o Retezatului. Toţi munţii înalţi au anumite caracteristici comune, astfel şi Retezatul poate aminti călătorilor de Alpi, scria acesta. „Zona de stejari urcă mult, chiar până la înălţimile abrupte. Apoi urmează pădurea obişnuită de mesteacăn, amestecată cu brazi şi succedată de păduri enorme de fag, care dau loc molidului alb şi comun. (…) În Alpii Transilvaniei se află cele mai luxuriante păduri de stejar. Şi în loc de rocile goale şi nimic altceva care se confruntă cu călătorul la aproximativ 4000 de picioare, aici avem păduri de fag şi o creştere a molizilor, ajungând până la 6.000 – 7.000 de picioare. Acest lucru indică o poziţie sudică, căci unde pădurile nu sunt distruse, copacii sunt peste tot şi cresc la o înălţime mult mai mare în munţii din Europa de Sud decât în Alpii de Nord”, relata exploratorul.