“Un investitor american sosește într-un sat din Amazonia. Le spune localnicilor că este interesat să cumpere broscuțe. Plătește 10 $ pe broscuță. Câțiva săteni care îl cred, prind câteva broscuțe și își încasează banii. Investitorul plătește banii în piața publică, astfel toți sătenii văd cum cei câțiva norocoși vând broscuțele cu 10$. După ce plătește banii, investitorul face anunț către toți că a doua zi va cumpăra broscuțe cu 20 $ bucata. Toată noaptea sătenii prind broscuțe, decimând populația normală de amfibieni, pe care le vând la 20 $ bucata a doua zi dimineața. După ce plătește banii, investitorul spune că va pleca o săptămână acasă, urmând ca la revenire să cumpere broscuțe cu 100 $ bucata. Rămâne la fața locului asistentul investitorului. Sătenii se află în imposibilitatea de a mai strânge broscuțe, căci decimaseră populația. Soluția salvatoare vine de la asistentul care se oferă să vândă tot stocul de brscuțe cumpărat anterior, la prețul de 35 $ bucata. Afacerea este prea bună pentru a fi ratată de săteni. 35 $ bucata care va fi vândută cu 100 $ bucata! Toți se împrumută și cumpără întreg stocul de broscuțe. Investitorul nu mai vine, asistentul pleacă, și sătenii rămân cu datorii fără a avea un activ în plus față de broscuțele inițiale.
Având datorii, în disperare de cauză acceptă ajutorul unui fond de investiții, care le dă un împrumut pentru a-și acoperi datoriile făcute la achiziția broscuțelor, dar fondul de investiții le impune un cu totul alt mod de viață în sătucul lor, așa cum consider el, pentru a fi sigur că vor rambursa împrumutul.”
Vă sună cunoscut? Chiar dacă povestea este folsită mai mult pentru a ilustra criza SUBPRIME din SUA, care a dus la criza economică din 2008, parcă recunoaștem în satul din Amazonia economia națională a României, atât de obișunuită în a acumula datorii fără a obține active în plus, apoi a apela la alți creditori, în condiții din ce în ce mai dure, pentru a acoperi datoriile accumulate fără achiziții de active, pentru ca apoi să vină ca un salvator FMI care va impune – nu-i așa? – condițiile de acordare a împrumuturilor. Și așa cum sătenii din Amazonia își vor schimba la ordin stilul de viață, la fel schimbăm și noi economia, la ordin!
Pentru criza SUBPRIME s-a semnat al III-lea Acord Basel, care prevede expres conservarea capitalului. Împreună cu celelalte măsuri, acordul Basel III înceracă evitarea riscului sistemic, dar doar în domeniul bancar. În ce privește economiile naționale, fiecare rămâne cu broscuțele sale, dar acumulează datorii…
