„Fenomenul Arsenie Boca” atrage zilnic în jur de 10.000 de pelerini la Mănăstirea Prislop. Zona din jurul aşezării religioase, unde se află mormântul duhovnicului, a devenit un adevărat centru comercial, care aduce venituri impresionante mănăstirii, comercianţilor şi localnicilor.
Într-o zi obişnuită de vară, din timpul săptămânii, numărul pelerinilor care trec pragul Mănăstirii Prislop, pentru a se ruga la mormântul părintelui Arsenie Boca, depăşeşte 10.000 de oameni. Interesul pe care credincioşii îl au, de câţiva ani, pentru locul în care a slujit şi a fost îngropat fostul stareţ al mănăstirii, din anii 1950, a transformat Prislopul nu doar într-un centru spiritual, dar şi într-unul comercial. Profită de pe pe urma „fenomenului Prislop” sau „fenomenului Arsenie Boca” un număr tot mai mare de oameni. În primul rând, o fac reprezentanţii mănăstirii, unde în fiecare zi se strâng sume importante din donaţiile credincioşilor, din pomelnice, dar şi din vânzarea de obiecte bisericeşti. Potrivit unor informaţii, în unele zile, reprezentanţii mănăstirii au virat la Trezorerie până la 200.000 de lei.
Haosul din târg
Lăcaşul de cult a strâns în imediata sa apropiere un număr impresionant de comercianţi, cu situaţii mai mult sau mai puţin clare din punct de vedere legal. În apropiere de mănăstire a fost improvizat un târg de suveniruri şi obiecte religioase, de flori, alimente, băutură şi diverse alte obiecte care pot fi găsite într-un talcioc de sfârşit de săptămână. Aproape fiecare petec de teren de pe marginea şoselei, pe o distanţă de peste 500 de metri în vecinătatea mănăstirii Prislop, este ocupat de tarabe, chioşcuri, mese de vânzare, umbrele, bănci pe care pelerinii sunt invitaţi să ia loc, maşini de îngheţată, căsuţe din lemn şi PFL. Drumul îngust din faţa lor este împărţit între pelerini şi maşinile care abia reuşesc să se strecoare prin târg. Din rândul comercianţilor care şi-au amenajat micile „cuiburi” fac parte localnici din satele din zonă, vânzători ambulanţi, romi şi chiar preoţi, călugări şi călugăriţe.
O mănăstire din Slobozia, o mănăstire din Harghita, mănăstirea Alun din judeţul Hunedoara şi mănăstirea Izvorul Tămăduirii au propriile standuri de obiecte bisericeşti şi suveniruri. La căsuţa din placaj a celei din urmă, pelerinii sunt întâmpinaţi de un tânăr, care spune că este „voluntar” din partea mănăstirii. „Este foarte bine că există un astfel de târg în zona mănăstirii, altfel locul nu ar mai fi lipsit de viaţă. Nu ne merge atât de bine precum se crede, deşi oamenii cumpără suveniruri care au legătură cu părintele Arsenie Boca, pentru că vor să aibă amintiri cu locul vizitat. Acest fel de comerţ face mult bine, pentru că oamenii sunt săraci, locuri de muncă nu sunt, iar autorităţile nu fac mai nimic pentru noi, aşa că fiecare trebuie să se descurce cumva”, susţine voluntarul. Vizavi de taraba Mănăstirii Izvorul Tămăduirii, două călugăriţe din Harghita vând şi ele obiecte bisericeşti, pe care este ilustrată figura duhovnicului Arsenie Boca. Măicuţele nu vor să povestească despre ce le-a îndemnat să facă un drum de peste 300 de kilometri pentru a face comerţ cu icoane.
Haina bisericească vinde bine
La câteva zeci de metri de taraba lor, cele două călugăriţe de la mănăstirea Alun, pot fi văzute, mai ales la sfârşit de săptămână, răspunzând cererilor amatorilor de icoane sfinţite. Sunt scumpe la vorbă şi îndepărtează pe cei care vor să le fotografieze, ameninţând chiar cu acatiste „la şapte mănăstiri”, însă potrivit celorlalţi comercianţi au cele mai mari venituri de pe urma comerţului. „În general, măicuţele vând cel mai bine, poate pentru că oamenii care vin la Prislop au mai mare încredere văzând că sunt îmbrăcate în straie monahale”, afirmă Maria, o vânzătoare de la tarabă. Atât la mănăstire, povesteşte comercianta, cât şi în târgul din jurul ei, marfa (icoanele, picturile, suvenirurile, brăţările, fotografiile cu Arsenie Boca) este adusă de câţiva preoţi care o dau la toată lumea şi apoi este vândută mai departe cu preţuri care nu diferă prea mult. „Nimeni nu prea strică piaţa, altfel riscă să fie apostrofat, chiar de unele dintre călugăriţe care vând în târg”, susţine o comerciantă. Alţi vânzători din talcioc au ajuns să se plângă însă de concurenţa pe care le-o face mănăstirea. „S-a tot spus că obiectele care se vând în curtea mănăstirii sunt sfinţite şi acestea din târg nu, şi de aceea unele dintre cele vândute în Prislop au preţuri mai mari. Însă, provenind din aceleaşi locuri, nu e logic ca unele icoane sau cruci să fie sfinţite şi altele nu. Oricum, crucea e sfântă prin însăşi crearea sa”, este de părere tânărul voluntar de la Mănăstirea Izvorul Tămădurii. Practicile de care se tem, însă, cel mai mult comercianţi din târgul improvizat sunt cele preferate de bişniţarii romi. „Dimineaţa, când vine marfa, aceştia cumpără de la preot câteva sacoşe de icoane şi tablouri şi apoi ies cu ele în întâmpinarea autocarelor care parchează la mănăstire. Îi agasează pe călători, până dau toată marfa. Noi plătim 1.200 de lei pe lună chirie la composesorat şi impozit, avem casă de marcat, iar romii nu au nimic şi câştigă zeci de mii de lei din această afacere”, susţine o vânzătoare. În ultimul weekend, jandarmii au amendat la Mănăstirea Prislop 25 de persoane pentru astfel de practici, ilegale, şi pentru cerşetorie.
Pelerinii sunt darnici
Comerţul cu obiecte bisericeşti, flori, alimente şi suveniruri aduce venituri zilnice de mii de lei târgoveţilor, fără însă a-i deranja pe pelerini. „Am venit la mănăstire pentru a ne ruga părintelui Arsenie Boca. El a fost făcător de minuni şi ne poate ajuta în cele ce îl rugăm. Nu am mai văzut atâta lume la mormânt”, spune Ana Danciu (70 de ani), o femeie din Vişeu de Sus, care a venit azi noapte cu un grup de pelerini, la Prislop. Vârstnica afirmă că fiecare dintre însoţitorii ei a cheltuit în jur de 200 de lei pentru pelerinaj, banii fiind folosiţi pentru drum, mâncare, cumpărături şi donaţii. „Fiecare a cumpărat câte o icoană sau câte un tablou, flori, dar şi alte obiecte. Poate icoanele cu părintele Arsenie Boca nu sunt sfinţite, aşa cum spun cei care le vând, dar le sfinţim noi, acasă, prin rugăciune. Unele o să le facem cadou preotului din Vişeu de Sus”, afirmă Ana Maria Danciu, o tânără din grupul de pelerini.
Localnicii din satele Ţării Haţegului sunt şi ei bucuroşi de „fenomenul Prislop”. Nicolae Dănuţ, un florar din Silvaşul de Sus, afirmă că dacă în anii trecuţi se chinuia să vândă florile magazinelor şi în pieţele din Hunedoara şi Haţeg, în prezent, nu mai trebuie decât să aştepte ca pelerinii să parcheze în faţa casei sale din Silvaş, pentru a cumpăra florile. „Pe lângă vânzarea florilor, până anul viitor pensiunea pe care o construim în curte, cu 10 camere, va fi finalizată. Nu ştiu cum va merge, însă aici, turismul a explodat şi din ce în ce mai greu se găsesc locuri libere de cazare. Nici în Haţeg şi Hunedoara nu se mai găsesc”, afirmă hunedoreanul.
