Cadrele medicale se apără fără să le întrebe nimeni: „NU am scăpat-o noi pe jos”
Pe data de 12 septembrie 2011, viaţa Loredanei Dâmbean, o tânără juristă în vârstă de doar 23 de ani din Deva, se sfârşea brusc la Spitalul Judeţean Hunedoara. În dimineaţa acelei zile negre, fata a reclamat o senzaţie de rău. A fost chemată salvarea. Medicul de pe ambulanţă a constatat că pacienta are o criză de spasmofilie. I-a aplicat tratamentul standard. Calciu intravenos şi un diazepam pentru liniştire. După tratament, fata s-a simţit mai bine. După aproximativ o oră, i s-a făcut din nou rău. Logodnicul şi fratele, care se aflau cu ea în casă, nu au mai sunat la salvare. Au luat-o în braţe şi au dus-o ei la spital, ca să nu mai piardă timpul. La spital, Loredana a fost preluată de personalul de serviciu. A fost dusă în camera de gardă, de unde după nici 20 de minute a fost scoasă lată pe targă, intubată şi dusă direct la reanimare. După 20 de minute, fratele şi logodnicul, care rămăseseră pe holul spitalului, au fost anunţaţi că Loredana a murit şi să vină să-i recupereze bijuteriile. Autopsia a transformat această tragedie într-un caz de cercetat de către procurorii criminalişti. Loredana a murit violent, din cauza unor leziuni grave la creier. În plus, avea gâtul rupt şi o umflătură pe obrazul şi pometul stâng, semn că fusese lovită sau se lovise. Parchetul însă, fără să stabilească exact în ce împrejurări a căpătat Loredana rănile care au omorât-o, a clasat dosarul. Săptămâna trecută, după aprope trei ani de insistenţe ale doameni Maria Dâmbean, mama Loredanei, Tribunalul Hunedoara a decis redeschiderea dosarului şi cercetarea „in rem” a împrejurărilor în care s-a stins tânăra juristă.
Declaraţiile cadrelor medicale
Vă prezentăm în continuare fragmentele cele mai importante ale declaraţiilor cadrelor medicale care au fost de faţă atunci când a murit Loredana Dâmbean. Vă rugăm să analizaţi dumneavoastră dacă există inadvertenţe între ele:
Declaraţia infirmierei Iuliana Carmen Petrica
„… am observat pe holul secţiei o pacientă pe un scaun rotile şi prezenta semne de spasmofilie şi le-am anunţat pe colegele mele din cabinet cu privire la această pacientă. Până să anunţ asistentele, pacienta a fost introdusă în cabinet de doi bărbaţi. La preluarea pacientei din scaun pentru a fi mutată din scaun în pat, au participat cinci cadre medicale (2 asistente, 2 infirmiere, 1 brancardier). Declar pe propria răspundere că pacienta nu a fost scăpată din mâinile noastre pe pardoseală sau să se lovească de vreun corp de mobilier. Precizez că în momentul când am trecut pe lângă pacientă pe holul secţiei, aceasta avea o respiraţie agitată iar tenul pielei de pe faţă fiind palidă. (…) Îmi aduc aminte că asistenta Dioane Niculina a întrebat-o pe pacientă, cu privire la simptomele pe care le are, dar aceasta nu îi răspundea cu vocea, doar gesticula din cap”, declară infirmiera. Cu toate că pacienta nu vorbea, rudele nu au fost interogate şi nici nu au fost lăsate să intre în cabinetul medical.
Declaraţia brancardierului Dumitru Valentin Trifoi
„Îmi aduc aminte că pacienta avea respiraţia neregulată şi nu a comunicat cu asistentele în timpul cât am fost eu în cabinet. Imediat după ce a sosit şi medicul Perju Cătălin, am observat că starea pacientei se agravează, având buzele învineţite şi pielea copului marmorată, fiind transferată de urgenţă cu patul mobil în camera de resuscitare. Am participat la resuscitarea pacientei, iar, la indicaţiile medicului, am transferat pacienta pe secţia de terapie intensivă, aflând ulterior că a decedat. (…)
Declaraţia asistentei Viorica Andriş
„În ziua de 12.09.2011 eram de serviciu în schimbul de zi şi în jurul orelor 9, când reveneam de la laborator în cabinetul de interne urgenţă, am observat în faţa uşii de acces se afla o pacientă însoţită de 2 persoane. I-am poftit în cabinet asigurându-mă că nu este un alt pacient înăuntru, iar celor doi le-am spus să aştepte pe hol conform procedurilor. Precizez că am observat că pacienta era într-o stare critică, prezentând cianoză şi paloare. Precizez că pacienta era conştientă şi a fost mutată de pe scaunul cu rotile pe pat susţinând-o cele 2 infirmiere şi brancardierul de serviciu. Imediat s-a trecut la acordarea de îngrijiri medicale (…) În acest timp a sosit şi medicul de gardă care a fost anunţat concomitent şi care a încercat să colaboreze cu ea pentru stabilirea anamneziei, dar a hotărât să o transferăm în camera de resuscitare unde au început manevrele de resuscitare coordonate de medicul Perju Cătălin.
După efectuarea acestor manevre medicul a hotărât să fie transferată în secţia ATI aflând ulterior că pacienta a decedat”,
Declaraţia asistentei Ioana Urs
„(…) În acest timp eu i-am măsurat saturaţia iar Andris Viorica i-a prins o branulă timp în care a sosit doctorul. După sosirea medicului pacienta a intrat în comă şi nu a putut să colaboreze cu medicul pentru a se aplica tratamentul corespunzător. Pacienta a fost transferată în camera de resuscitare unde i-au aplicat manevre corespunzătoare. După un timp foarte scurt a fost mutată pe secţia ATI, aflând ulterior că a decedat. (…)
Declaraţiile medicului Călin Constantin Perju
„În data de 12.09.2011 mă aflam serviciu în schimbul de zi când aproximativ în cursul orelor 9 am fost chemat de o asistentă în cabinetul de urgenţe medicale spunându-mi că a fost adusă o pacientă tânără cu stare de rău. Când am intrat în cabinet, pacienta se afla întinsă pe pat, am încercat să comunic cu ea pentru stabili un prim diagnostic, dar aceasta nu a comunicat, observând că se află într-o stare confuză. Am observat că starea ei se deteriora rapid şi am luat de acord să o transferăm în camera de resuscitare. Eu m-am deplasat primul pentru a pregăti urgenţele. Când a fost adusă de personalul medical şi când am cuplat-o la aparate am observat că semnele vitale lipsesc. În primul moment prezenta stop respirator fapt pentru care am ventilat-o. Am procedat în continuare la manevrele de resuscitare revenindu-i cordul, dar fără respiraţie spontană şi fără susţinere mecanică a cordului (tensiune arterială mică). În timp ce se efectuau aceste manevre am hotărât transferul pe secţia ATI, unde m-am deplasat cu pacienta, aceasta fiind ventilată, cuplată la ventilatorul de transport şi monitorizată. (…)
Nu am auzit de la nici o asistentă medicală sau infirmieră că ar fi scăpat pacienta pe pardoseală sau să se fi lovit de un corp de mobilier din cabinet” declară medicul de la Urgenţe.
Declaraţia asistentei de la ATI Elena Ştefan
„ (…) În jurul orelor 9 a fost adusă în salonul de urgenţă o tânără intubată. Între noi şi această secţie noi asistentele ne ajutăm reciproc. M-am deplasat în salonul de urgenţă unde două colege împreună cu medicul şi Kowacs am făcut manevre de resuscitare la acea tânără. După ce am sosit şi eu după aproximativ 50 minute au fost efectuate toate încercările de revenire la viaţă a pacientei. În timpul cât au fost efectuate aceste manevre de resuscitare nu a existat timpul necesar pentru a se constata dacă pacienta a avut leziuni interne.
Declaraţia îngrijitoarei Marcela Bordea
„ (…) mă aflam la serviciu în schimbul 1 când aproximativ în jurul orelor 9:30 a fost adusă o pacientă de la secţia urgente interne fiind efectuate manevre de resuscitare. După ce medicul de specialitate Kovacs Ioana a declarat verbal că pacienta a decedat mi-a spus să mă ocup de pacientă conform procedurilor. După ce a plecat medicul de lângă pacientă am acoperit-o cu un cearşaf pentru o perioadă de 2 ore. După acest timp am introdus cadavrul pacientei în sacul de transport la morgă ocazie cu care am luat de sub cadavru un tricou de mărime mică care era tăiat. Cu această ocazie am aflat că pe holul secţiei ATI se afla şi fratele decedatei căruia i-am dat un medalion şi lănţişorul de aur şi câteva inele tot din aur. Menţionez că tricoul l-am aruncat la tomberon deoarece era distrus. (…) Când am predat obiectele din aur la fratele decedatei l-am întrebat dacă mai solicită şi alte bunuri să-i fie restituite, acesta mi-a spus că nu. Mai precizez că decedata se afla în patul ATI îmbrăcată doar cu acel tricou şi nu cunosc dacă a fost îmbrăcată şi cu alte articole de îmbrăcăminte”, spune îngrijitoarea.
În ediţia viitoare, vom analiza aceste declaraţii şi le vom corobora cu întâmplările caudate din spital, dispariţia hainelor, ştergerea casetelor de la camera de supraveghere şi trimiterea la Parchet a unui document fals.
