Ne-a asigurat că Poliția Română e la datorie. Că își face treaba. Că polițiștii nu sunt corupți, iar cazuri precum Dănuț Mocanu, comandantul cu impresii de mafiot al Lupeniului, sunt izolate în sistem și trebuie stârpite. Credibilitate. Onoare. Demnitate. Despre asta îți vorbește Bogdan Despescu, șeful Poliției Române, dacă îl întrebi cum are de gând să rezolve problema unui subaltern de-al său, dintr-o zonă amărâtă cum e Valea Jiului, acuzat de fapte de corupție și altele la fel de grave.
Toate astea, la nivel declarativ. Gargară ieftină. Gogoși. Praf în ochi. Și orice alte metafore mai vreți voi, menite să arate că Bogdan Despescu ne prostește. Pe față, fără rușine. Cu tupeu, așa cum l-o fi învățat bunul său prieten Tobă, la fel ca atunci când se implica plin de zel în campaniile electorale prin Prahova. Pe hârtie sau telefonic, prin gura subalternilor însărcinați să discute cu ziariștii care așteaptă un rezultat.
În realitate, cu tot iureșul din ultima lună, Dănuț Mocanu e scăpat din nou. Degeaba se laudă Poliția Română că și-a făcut treaba, prin faptul că 12 polițiști sunt cercetați de procurori. Minte. Din nou. Cu nerușinare. Ne prostește în față, crezându-ne niște tâmpiți.
Mersul lucrurilor este următorul: întrucât a fost sesizat Parchetul, cercetarea disciplinară este ”înghețată”, până la soluționarea cercetărilor penale. Problema este că cercetările disciplinare trebuie finalizate într-un an, altfel faptele de care Mocanu este acuzat se prescriu. Și arătați-mi voi un dosar instrumentat de Parchet, pe tema corupției și abuzurilor săvârșite de un polițist din țara asta, finalizat în mai puțin de un an.
Procedura este una perfect legală. Însă una care îi permite lui Dănuț Mocanu să scape. Iarăși. Timp în care îi cresc iar aripi și, din concediul medical, își urmărește și hărțuiește subalternii care au îndrăznit să-l reclame, arătându-le cine e ”șmecherul Lupeniului”, cum îi place să se vorbească despre el.
Să vă reamintesc cine este Mocanu. Comandant de Poliție, mai întâi la Uricani, apoi la Lupeni, servind cu sârg și drag interesele politicului. Același comandant din cauza căruia, în urmă cu niște ani, doi uricăneni amenințau că se aruncă de la etajul zece, nemaisuportând abuzurile lui; același om acuzat că bate femei, după ce le leagă de calorifer. Sau care bate fete bolnave, le înjură, le umilește și le spune că ”ăștia bolnavi, ca voi, ar trebui să fiți închiși într-o cușcă și să vi se dea foc”.
Dănuț Mocanu e șeful de poliție reclamat de 23 de subalterni, în frunte cu femeia de serviciu, care e îngrozită că, într-o zi, ”va fi împușcată dacă nu-și ține gura”. E comandantul acuzat de polițiștii săi că sunt obligați să fabrice dosare colegilor, să mintă și să își susțină minciunile în fața procurorilor și judecătorilor până la capăt (altfel, cine știe când te calcă mascații la șase dimineața, după ce, cu o seară înainte, Mocanu, de pe patul de spital, îți urează sănătate și-și arată grija față de familie?).
Dănuț Mocanu e omul acuzat că este unul dintre pionii care finanțează corupția în Poliția Română, de jos în sus, până la minister, procurori și judecători. Tot el e cel care voia să mituiască și jurnaliști, doar or tace naibii din gură. Cu unii i-a mers. Cu alții nu. Și atunci se întâlnește cu borfașii Lupeniului, la terasa de lângă secția de Poliție, plănuind să-i pună cu botul pe labe, ”când o trece scandalul”.
Dănuț Mocanu nu ar trebui să fie polițist. Nu ar trebui să fie comandant. De fapt, nu ar trebui să umble liber pe stradă, de capul lui. Locul lui e în altă parte. Undeva unde să nu mai facă rău oamenilor din jur. Și nici lui.
Însă oamenii și polițiștii din Lupeni mai au de suportat vreme îndelungată tirania lui Mocanu. Totul, mulțumită lui Bogdan Despescu, acest Pilat de Prahova, care a dorit să se spele pe mâini în fața noului ministru și a presei, mimând competența, disciplina și respectarea procedurilor.
