Furnalul de la Govăjdia a fost ridicat între anii 1806 şi 1810 şi a funcţionat, cu numeroase întreruperi, până la începutul anilor 1920, când Hunedoara, oraşul aflat la 20 de kilometri, devenise un centru siderurgic important, care preluase sarcinile acestuia. Furnalul producea anual, până la 8.000 de tone de fontă şi era legat de Hunedoara printr-o cale ferată îngustă, una dintre cele mai vechi din Transilvania, care în prezent este dezafectată. De asemenea, o reţea de funiculare, care însumau peste 50 de kilometri, folosite pentru transportul minereului de fier, mangalului şi calcarului, lega Govâjdia de Hunedoara, Bunila şi satele de pe râul Bătrâna.
Un plan de restaurare a furnalului, aflat pe lista monumentelor istorice, a fost prezentat de aproape un deceniu de administraţia locală din comuna Ghelari, de care aparţine monumentul. Proiectul, pentru care primăria solicita fonduri Guvernului României, viza reabilitarea şi transformarea monumentului într-un muzeu al fierului.
A fost refăcut în anii următori, iar în urmă cu un an, primarul Ghelariului, Ioan Bulbucan, încă avea speranţe că va fi realizat. În ultimii ani, de mai multe ori voluntarii din Hunedoara au făcut curăţenie în jurul monumentului, însă în 2017 nu s-a mai intervenit asupra lui. O parte din acoperişeste distrusă, iar tencuiala şi cărămizile au început să se desprindă din zidăria sa. Nici drumul judeţean Hunedoara – Govâjdie, cu infrastructura îmbătrânită şi degradată, nu a beneficiat de vreo îmbunătăţire anul trecut. Localnicii se mândresc totutuşi cu cel mai vechi furnal din România, despre care o legendă spune că a fost locul unde s-a turnat fonta pentru construcţia Turnului Eiffel.
Încă un an eșuat pentru furnalul de la Govâjdia, cel mai vechi din România
