Duminică, a fost zi de mare sărbătoare la Mănăstirea Prislop. S-au împlinit 32 de ani de la moartea duhovnicului Arsenie Boca (29 septembrie 1910 – 28 noiembrie 1989), una dintre marile personalități ale ortodoxiei din România, iar peste 5.000 de oameni au venit la mormântul său de la Mănăstirea Prislop.
De la primele ore ale dimineții, traficul rutier pe ultimii kilometri ai drumului spre mănăstire a fost aproape paralizat. Pelerinii au fost nevoiți să își lase mașinile pe marginea șoselei, chiar și la peste trei kilometri de schit, până în mijlocul satului Silvașu de Sus. Mai multe echipaje ale Poliției au fost mobilizate pe traseu pentru a le explica oamenilor că nu mai pot înainta, decât pe jos și pentru a le spune să își lase mașinile pe marginea șoselei. „Nu am mai văzut demult o asemenea coadă la Mănăstirea Prislop. Am am 75 de ani. Cum o să pot să merg pe jos, peste dealuri, atâta drum până la mănsătire?”, s-a plâns unul dintre vârstnicii care au fost opriți de polițiștii rutieri în satul învecinat mănăstirii. Bătrânul a rămas în autoturism, în speranța că va fi lăsat până la urmă să își continue drumul. După ora zece, câteva autocare cu pelerini, întârziate, au fost lăsate să treacă, pe măsură ce alți șoferi veniți devreme la mănăstire, au plecat și au lăsat locurile libere mai aproape de aceasta.
Mai aproape de mormântul lui Arsenie Boca, drumul a fost ocupat de pâlcurile de pelerini care, strecurându-se printre mașinile parcate, au transformat șoseaua într-o alee pietonală. La intrarea în curtea Mănăstirii Prislop, oamenii au fost întâmpinați de câteva panouri în care au fost avertizați să poarte mască de protecție – una dintre puținele măsuri restrictive luate de reprezentanții lăcașului de cult în contextul pandemiei. Câteva echipe de jandarmi, amestecate în mulțime, aveau menirea să se asigure că măsura este respectată. La vederea forțelor de ordine, unii dintre pelerinii care nu s-au conformat își scotoceau buzunarele în căutarea acesteia, alții rămâneau impasibili, până când li se atrăgea atenție. „Anul trecut, când am fost la parastasul părintelui Arsenie Boca, erau peste tot numai garduri, de la intrare până la mormântul părintelui. Jandarmii și preoții stăteau din loc în loc să ne îndrume pe unde să mergem, ne spuneau să păstrăm distanța între noi și ne ofereau spirt să ne dezinfectăm mâinile. Acum, sunt mai mulți pelerini, dar lumea s-a mai relaxat”, relatează una dintre pelerine.
Duminică dimineața, locul cel mai aglomerat din Mănăstirea Prislop a fost mormântul lui Arsenie Boca. Aleea ce urcă spre cimitir a fost ocupată în permanență de sute de credincioși. „Am stat o oră la coadă, pentru a mă ruga câteva secunde în fața mormântului părintelui nostru, dar a meritat. Vremea a fost însorită, plăcută, iar timpul a trecut ușor”, spune o altă pelerină.
Cine a fost Arsenie Boca
Arsenie Boca a fost preot, teolog şi pictor de biserici, stareţ la Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus şi apoi la Mănăstirea Prislop. S-a născut în 29 septembrie 1910, în satul Vaţa de Sus din Munţii Zarandului, primind numele de Zian Vălean. A fost şef de promoţie în liceul din Brad, potrivit relatărilor foştilor săi colegi de liceu.
A absolvit liceul în anul 1929 şi s-a îndreptat spre Teologie, părăsind definitiv locurile sale natale din Ţara Zarandului. În anii ’40 a ajuns duhovnic la mănăstirea Brâncoveanu din Munţii Făgăraş şi apoi la Mănăstirea Prislop, din Ţara Haţegului, aflată la circa 100 de kilometri de locul său natal.
Odată cu instaurarea regimului comunist în anul 1945, Arsenie Boca a intrat pe lista neagră autorităţilor comuniste, fiind arestat şi închis de mai multe ori, sub acuzaţii că ar fi sprijinit membri ai Mişcării Legionare.
Călugărul a fost închis în arestul Siguranţei din Braşov, a fost trimis apoi să munceasă la Canalul Dunăre – Marea Neagră, în lagărele destinate zecilor de mii de deţinuţi politici, iar până la mijlocul anilor 1950 a mai trecut prin închisorile Jilava, Timişoara şi Oradea.
După eliberarea din temniţele comuniste, Arsenie Boca nu şi-a mai putut relua activitatea de preot. Duhovnicul a murit în 28 noiembrie 1989, la Sinaia, iar dorinţa sa a fost să fie înmormântat la Mănăstirea Prislop.
