Fostul ministru al Tineretului, Monica Iacob Ridzi, a renunţat la cererea de întrerupere a executării pedepsei depusă la Tribunalul Ilfov. Va formula alta, la Cluj, unde speră, după cum chiar ea recunoaşte, să găsească “medici corecţi”. Se luptă şi cu preşedinta comisiei de experţi de la I.N.M.L. Bucureşti, pe numele căreia este decisă să depună o plângere penală.
Procesul deschis de Monica Iacob – Ridzi la Tribunalul Ilfov, în care cerea întreruperea pedepsei privative de libertate pe caz de boală, a luat sfârşit. Chiar fostul ministru a solicitat acest lucru, nemulţumită fiind de concluziile comisiei de expertiză medicală, dar şi de faptul că i-a fost respinsă cererea de recuzare a preşedintei acestei comisii. “În temeiul art. 592 Cod procedură penală cu referire la art. 589 alin.4 Cod procedură penală , ia act de retragerea cererii de întrerupere a executării pedepsei formulată de către petenta condamnată . În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe petenta condamnată la plata sumei de 163 de lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în prezenta cauză, din care suma de 63 de lei, reprezentând taxa expertizei medico-legale efectuată în cauză, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei în contul I.N.M.L. ,Mina Minovici”, este soluţia pronunţată miercuri de Tribunalul Ilfov. Lupta pentru eliberare în instanţă nu se întrerupe însă aici, pentru că Monica Iacob – Ridzi a anunţat că va decshide o nouă acţiune, de această dată la Cluj. “Am renunţat la cererea de întrerupere a executării pedepsei aflată pe rolul Tribunalului Ilfov, dar voi depune o cerere la Cluj, în speranţa că acolo voi întâlni medici corecţi. Voi depune, de asemenea, şi o plângere penală împotriva preşedintei comisiei de experţi de la I.N.M.L. Bucureşti.
Am sperat în mod uşuratic că sunt condamnată la închisoare şi nu la moarte, am sperat în onoarea celor în mâinile cărora s-au aflat şi recomandările prescrise de cei 8 profesori doctori care m-au consultat în cadrul expertizei.
Am crezut că, dincolo de afirmaţiile preşedintei comisiei de expertiză, mai există o umbră de corectitudine. Mi-am imaginat că vorbele acesteia, din ziua în care a văzut pentru prima dată actele mele medicale, nu reprezintă expresia convingerilor deja formate. Mi-am imaginat că va avea decenţa profesională să aştepte rezultatele investigaţiilor, să le reproducă fidel în concluziile sale şi să decidă obiectiv, în baza lor.
Este trist să constat că nu am avut, niciodată, nicio şansă reală, pentru că această persoană, în mâinile căreia viaţa mea s-a aflat, devoalată de orice secrete, m-a privit ca pe o pierdere colaterală a sistemului.
Mi-a spus de la început că o mare parte din bolile mele sunt cronice, “fără leac”, iar întreruperea pedepsei nu e o rezolvare întrucât afecţiunile mele sunt incurabile. Cu alte cuvinte, ori la închisoare, ori acasă, tot mor la un moment dat. Mi-a mai spus că stresul este la fel. Şi la puscărie şi acasă şi la serviciu. Nu-mi venea să cred ce aud…
Am sperat că sunt doar vorbe şi că deontologia profesională o va obliga să se aplece pe rezultatele investigaţiilor medicale pe care le-a dispus şi pe care trebuia să le aibă în vedere pe deplin”, a explicat, printre altele fostul ministru pe blogul său personal.
Monica Iacob Ridzi a fost condamnată definitiv, în 16 februarie, la cinci ani de închisoare pentru abuz în serviciu privind manifestările organizate în 2009 de Ziua Tineretului. Fostul ministru s-a predat la Poliția Judeţeană Cluj, fiind încarcerată la secția exterioară din Cluj-Napoca a Penitenciarului Gherla. În data de 3 martie, a fost transferată la Spitalul Penitenciar Jilava, la solicitatea sa şi la recomandarea medicilor. Fostul demnitar a precizat că suferă de 13 afecţiuni, printre care leuconeutropenie severă idiopatică, trombofilie prin mutaţie homozigotă şi heterozigotă, boala von Willebrand, tiroidită cronică, sindrom poliuropolidipsie, osteoporoză, gastrită, anemie feriptivă.
