Nu se cunoaşte de ce Fundăturii Ponorului i s-a spus Palma lui Dumnezeu, dar frumuseţea priveliştilor care se înfăţişează oaspeţilor ei ar putea reprezenta un motiv întemeiat.
Pentru Marius Turc şi Ioan Benea Jurca, doi dintre fotografii cuceriţi de farmecul ţinutului ascuns în Munţii Şureanu, la capătul drumului de piatră ce traversează satul Federi, Fundătura Ponorului a devenit o destinaţie preferată. „Este un loc fascinant în care simţi că te-ai întors cu 100 de ani în timp”, spune Marius Turc, autor al mai multor fotografii care înfăţişează frumuseţile luncii.
Fundătura Ponorului se dezvăluie călătorilor, ca un platou înconjurat de dealuri abrupte, şi traversat de un pârâu cristalin, care se ondulează printre locurile de păşunat, stânele, căpiţele, dealurile şi casele vechi din lemn ale celor câtorva localnici. Câinii, câţiva cai, oile, păsările şi ropotele izvorului Ponorului, coborât din munţi, tulbură liniştea ţinutului de poveste, în care oamenii îşi duc viaţa în tihnă, fără a se arăta prea interesaţi de forfota civilizaţiei urbane. În Fundătură nu este semnal de telefonie, iar modernitatea nu a afectat cu nimic peisajul locului. Casele au rămas mici, din lemn şi piatră, ridicate la adăpostul stâncăriilor şi al pădurii, pe dealuri mângâiate de soare. Localnicii, puţini, îşi întâmpină oaspeţii cu bucurie, iar în ultimii ani locul pitoresc a devenit tot mai atractiv pentru iubitorii de călătorii pe munte şi mai ales pentru fotografi.
(Fotografii: Marius Turc și Ioan Benea Jurca).
