O parte dintre angajaţii Teatrului Dramatic „Ion D. Sîrbu”din Petroşani au prezentat o petiţie în plenul Consiliului Judeţean Hunedoara prin care cer reexaminarea directorului Cosmin Rădescu, cel care a picat la evaluarea activităţii pe anul 2018. „Spectacolul” nu a schimbat nimic, iar Rădescu rămâne cu varianta căilor legale de contestare
Recitalul din sala de şedinţe a Consiliului Judeţean este o prelungire a protestelor declanşate de actori la Petroşani pe parcursul săptămânii trecute. Ei susţin că directorul Teatrului este mazilit, deşi şi-a îndeplinit indicatorii de performanţă asumaţi. Din culisele debarcării lui Rădescu se întrezăresc ambiţiile consilierului PSD Doiniţa Bălănesc, (susţinută de administratorul public Costel Avram) de a obţine postul de director al Teatrului Dramatic „I. D. Sîrbu”. Toată daravela se derulează ca în „secretul lui Polichinelle”, un secret pe care îl ştie toată lumea, nimeni nu-l spune pe şleau, iar Avram îl apără cu un straşnic „Nu comentez”.
Cererile actorilor
Directorul Cosmin Rădescu şi vreo 20 de actori ai teatrului din Petroşani au participat la şedinţa ordinară a Consiliului Judeţean Hunedoara. La final, Rădescu a produs un moment poetic cu „Riști?”, de Rudyard Kipling, la care i-a răspuns preşedintele Mircea Bobora, tot din Kipling, cu „Dacă”, după care părţile au intrat, prozaic, în fondul problemei. Jalba actorilor a fost susţinută de Irina Burghiu – Aniţoiu, cea care l-a concurat de Rădescu în 2017 pentru ocuparea postului de manager şi a pierdut. (Nici atunci nu au fost comisii de ispravă.) În petiţie se arată că lui Cosmin Rădescu i se face o mare nedreptate pentru că evaluarea anuală nu reflectă activitatea managerială, una foarte bună, având în vedere indicatorii şi situaţia gravă în care se afla instituţia la momentul la care a fost prelată de Rădescu. „Am dori, cu tot bunul simţ şi în numele purităţii artei – pentru că nu avem alt argument, ca domnul Costel Avram să fie schimbat din funcţia de membru al Comisiei de Soluţionare a Contestaţiilor, deoarece cunoaştem cu toţii că între dumnealui şi domnul Cosmin Rădescu sunt nişte conflicte personale. De asemenea, am dori – noi angajaţii Teatrului – o reevaluare corectă a activităţii instituţiei noastre. Considerăm că este evident că, în ultimii doi ani, teatrul s-a aflat într-o ascensiune clară, atât din punct de vedere cultural-artistic, cât şi din punct de vedere administrativ”, a spus actriţa.
Teatru pierde un manager, dar câştigă un actor
Preşedintele Mircea Bobora spune că cererea de schimbare a comisiei este nejustificată pentru că trebuia făcută înainte să înceapă evaluarea. Preşedintele Consiliului a promis petiţionarilor nepărtinire, iar lui Cosmin Rădescu i-a sugerat să apeleze la căile legale de atac, dacă se consideră lezat, dar să nu ignore faptul că are în faţă o carieră de actor, mult mai importantă decât vremelnicul fotoliu de şef.
NOTĂ: Am primit la redacţie mesajul regizorului Andrei Mihalache şi am decis să-l publicăm pentru că oferă o altă abordare a subiectului, dincolo de bâlciul intereselor mărunte şi a jocurilor politice de culise.
Despre “Scroful în copac”
scrisoare (deschisă) de dragoste
N-avea țara asta destule împrumuturi stupide; pe lângă halloween și valentine’s day a apărut – la Petroșani – și “Je suis… altcineva!“. O afirmație cel puțin ciudată dacă te gândești că artiștii sunt egocentriști, orgolioși, unici și nu iubesc talentul… în cor. Eu nu sunt eu, sunt altul! Sunt… șeful meu! Nu în sensul că mă conduc singur ci că empatizez până la uitare de sine cu cel care mă conduce. Când îți lipsește personalitatea, când nu ai coloană, când tu ești nimeni îți mai rămâne: “Je suis… altcineva!“. Dar dacă toți sunteți “altcineva!“, iar acel “altcineva!“ nu mai e, înseamnă că sunteți nimeni?… După ce va trece și tornada asta, când vă uitați dimineață în oglindă ca să vă spălați pe dinți, pe față, pe ochi, pe conștiință, să nu uitați totuși să vă spuneți: “Je suis… EU!“. Nu altul, nu altcineva… Dacă măcar acum ați fi avut personalitate ați fi aflat fiecare dintre voi cine e de fapt… dar așa, “Je suis… cine va veni!“… Să vă ajute Dumnezeu să gătiți încontinuare la comun, până la adânci bătrâneți. Păcat că vă veți mâncă între voi până la ultimul. Și acela, rămas singur, se va roade pe sine. În tot scandalul ăsta cu medicii falși, poate că ar trebui înființată și o comisie formată din cetățeni mai presus de orice bănuială de blat (de exemplu: Diavolul, Bunul Dumnezeu și… Purcărete) care să ia la puricat și diplomele actorilor și regizorilor de teatru. Nu pentru că ar fi false, nu! Oamenii au învățat – legal și pe mulți bani – să facă injecții de suflet, să pună bandaje de cultură, să resusciteze marionete bolnave și să transporte pe targă cadavre de personaje celebre fără să le scape pe scări de ciudă că nu au ei roluri principale. Comisia ar trebui doar să judece dacă actorii de la Petroșani pot juca un caracter. (așa li se spunea pe vremuri rolurilor, caractere!) Ce repede șterg unii cu pisica – ca în reclame – experiențele colorate de pe afișele existenței lor artistice, fără să le fie frică de amintirile începuturilor. Ce ușor uită eforturile (bune – rele) ale celor care i-au împins în față când le tremurau genunchii. Cât de firesc li se pare să îi jignească pe cei care le-au șters cașul de la cioc și le-au arătat cum să zboare. Și totuși se cred porumbei voiajori deși se întorc “acasă“ doar pentru că nu au casă și nu dau doi bani pe cei care le-au dat primele boabe din palme. De câtă tâmpenie și țăție românească este nevoie ca să-ți “tatuezi“ pe tricouri “Je suis…“ și să terfelești un simbol al luptei împotriva terorismului și a intoleranței asupra spiritului și umorului. Ar trebui să credem că CJ-ul este o organizație teroristă, antisemită și criminală?…
P.S.: se poate muri de constipație dar nu și de lipsă de scaun directorial… Din păcate nu se poate muri și din lipsă de rușine… La Teatrul Dramatic “I.D. Sirbu“ nu o să moară nimeni!
