De la vise extatice şi combinaţii otrăvitoare la pus din nou bocancul politic al partidului unic pe gâtul democraţiei româneşti, e drum de făcut
Este foarte adevărat că bătaia peştelui în marele iaz electoral al judeţului Hunedoara va fi între PSD şi PNL, dar nu este de neglijat în analize şi determinarea la vot a sateliţilor politici, formaţiuni şi grupări mai mici, de obicei orientându-se spre pulpana groasă a marilor combatanţi, existând, însă, şi câte un „tur de forţă” pentru impunerea unor candidaţi din zona „mai subţire” a politicii.
Marea vânzoleală a devenit mică
Deja ştim că marea vânzoleală cu fragmentarea politicii de sateliţi creaţi relativ artificial, în jurul câte unui lider politic cu pasiuni de conducător, s-a cam încheiat. Chiar dacă, nici după 25 de ani de politică în România post-decembristă, nu s-a reuşit polarizarea cinstită şi simplificarea spectrului politic românesc – care ar funcţiona limpede cu un partid de stânga, unul de dreapta, UDMR şi sateliţi nesemnificativi doar în zona extremelor –, cumva-cumva s-au mai separat apele.
Cel mai aşezat partid este, de departe, PSD, care şi-a cam clarificat structura şi ştie cam cât de mare îi este plapuma politică. Mai rău stă cu doctrina şi programele PSD-ul, jonglând după interes cu atitudini ba de stânga, ba de dreapta, ba chiar uşor naţionaliste, dar social-democraţii nu par să fie deranjaţi de propria demagogie strategică, folosind-o cu râvnă.
Încercând o contrapondere, cu chiu, cu vai, PNL şi PDL au reuşit să încropească premisele unui partid de dreapta mai consistent, capabil de o luptă pe picior de egalitate cu adversarii din stânga eşichierului politic românesc. Vorbim despre premise, în condiţiile în care partenerii din PNL şi PDL încă nu şi-au limpezit relaţiile. Poate cel mai bun exemplu este în judeţul Hunedoara, unde coabitarea între liberali şi democrat-liberali este mai degrabă teoretică şi impusă cu sila membrilor formaţiunilor politice, singura expresie inteligibilă de imagine publică fiind rara prezenţă a celor doi copreşedinţi – Bogdan Ţîmpău şi Dorin Gligor – la masa câte unei conferinţe de presă cu teme viguros generalizate.
Duplicatul USL cântă răguşit
Faptul că PSD mizează şi pe suportul actualilor parteneri de guvernare din UNPR-ul lui Oprea este doar spoială cu iz electoral, în condiţiile în care UNPR şi-a scos la iveală pretenţii de independenţă, program separat, viziune separată şi chiar anunţuri destul de limpezi privind posibila intrare în alegerile locale pe liste şi cu candidaţi proprii.
De cealaltă parte, noul PNL nu prea mai are nici măcar visuri legate de susţinere periferică. Mica butelcuţă de must oferită de alipirea micuţei Forţe Civice e doar strop în ocean, în condiţiile în care PNL, varianta veche, are un adversar pitic, dar vioi cu branşament solid în chiar interiorul partidului, branşament care, se pare, va rupe o bucată semnificativă din armata liberală, numărul nemulţumiţilor de combinaţia cu foştii oameni ai lui Băsescu fiind suficient de mare. Evident, este vorba de gruparea lui Călin Popescu Tăriceanu, PLR, încurcată deja într-o combinaţie, noi îi spunem nefericită, ALDE cu PC-ul închisului Voiculescu.
ALDE (Alianţa Liberalilor şi Democraţilor) este, în acest moment, containerul ce păstrează visul USL (Uniunea Social-Liberală), visul câştigului la procent îngrozitor pentru democraţie, în fapt visul partidului/ grupului unic conducător. Astfel, în visele extatice ale social-democraţilor, mersul în alegeri în combinaţia PSD-UNPR-ALDE-sateliţi-de-stânga (un soi de duplicat USL, cu liberali în superbă minoritate) este varianta trimfală care ar închide pe veci aspiraţiile dreptei româneşti, cu o bătaie electorală cam la fundul gol.
Hunedoara – varianta „cu sateliţi”
Dar, de la vise extatice şi combinaţii otrăvitoare la pus bocancul politic al partidului unic pe gâtul democraţiei româneşti, e drum de făcut şi nu merg toate aşa cum se aşteaptă cei mai optimişti dintre politicienii social-democraţi. Să urmărim o realitate teritorială care, prin extensie, poate lumina posibile previziuni privind situaţia înaintea alegerilor locale şi generale din 2016: judeţul Hunedoara.
Despre noul PNL hunedorean am vorbit mai sus şi am atras atenţia că reprezintă, deocamdată, doar o combinaţie forţată de care nu se bucură nimeni: nici liberalii „vechi”, nici democrat-liberalii. În asemenea combinaţie, lucrul cel mai dificil va fi realizarea listelor de candidaţi pentru alegerile locale din vara anului viitor, veleităţi fiind multe, candidaturi de ambele părţi… Necazul noilor liberali va mai veni, în afară de haosul intern, din două surse: campania de racolare desfăşurată de partidul lui Călin Popescu Tăriceanu (cu varianta grup ALDE) şi numărul deloc neglijabil de actuale şi viitoare dezertări din partid.
În cazul noului PNL un sprijin „satelitar” pare exclus, deocamdată.
Pe de altă parte, PSD-ul hunedorean stă mai aşezat în structură, dar este la fel de lent în acţiune. Reluând ideea sprijinului „extern”, cum spuneam, relaţia PSD-ului lui Laurenţiu Nistor cu UNPR-ul lui Haralambie Vochiţoiu nu este deloc încurajatoare în sensul unei posibile intrări în alegeri la pachet, din prima etapă.
Despre o eventuală combinaţie hunedoreană PSD cu ALDE (PLR-PC) a lui Tăriceanu-Constantin, cu sprijin la alegeri, s-ar putea vorbi, în condiţiile în care grupul satelit nu stă foarte bine în teritoriu – dar nu se ştie ce va urma în ultima jumătate a acestui an.
Întâi „localele”, apoi sarmalele
Aşadar, în judeţul Hunedoara, PSD ar trebui să-şi pregătească deja intrarea fără „participaţii” cel puţin în alegerile locale, având totuşi avantajul de a se bate cu un PNL diluat, deocamdată „auto-înfrânt”.
Din punctul nostru de vedere, poziţii tranşante privind combinaţiile de câştigare a alegerilor în 2016 se vor lua abia după ce se vor afla rezultatele alegerilor locale. Abia atunci, în funcţie de scorurile electorale, sateliţii politici vor şti pe mâna cui să meargă pentru a fi invitaţi, după alegeri, la masa cu ciolan a puterii.
