În urmă cu mai bine de 200 de ani, România își pierdea și ultima turmă de zimbri sălbatici. Abia în 1958 avea să se înfiinţeze, la Hațeg, rezervaţia de zimbri existentă şi astăzi, care avea la bază două exemplare aduse din Polonia: Polanka şi Podarek, iar în 1967 o nouă rezervaţie lua fiinţă la Vânători, în judeţul Neamţ. La sfârşitul anilor ’70, aproape toţi zimbri din judeţele Hunedoara şi Neamţ au fost duşi la Neagra-Bucşani, în Dâmboviţa, unde autorităţile acelor vremuri au intenţionat, probabil, să creeze cel mai mare centru de reproducere din România. Administraţiile rezervaţiilor din Hunedoara şi Neamţ s-au folosit, însă, de un şiretlic: fiecare dintre ele aveau să declare câte un cuplu de zimbri, indezirabili pentru marea turmă de la Bucşani. Era metoda lor de a-şi păstra un minim reproductiv posibil, care, însă, avea să genereze grave probleme de consangvinitate.
România, rezervorul de sălbăticie al Europei
Actualmente rezervaţiile reuşesc să supravieţuiască, însă un alt proiect aduce excelenţa şi noutatea în spaţiul
biodiversităţii româneşti: World Wide Fund (WWF) a eliberat în această vară prima turmă de zimbri în libertate la Armeniş, în judeţul Caraş-Severin. Hunedoara va avea şi ea prima turmă în sălbăticie în primăvara anului următor. „România nu se poate compara cu Austria la lungimea şi calitatea pârtiilor, spre exemplu. Niciodată nu o să-i putem bate pe austrieci la capitolul ăsta! Mai ales în condiţiile actualelor schimbări climatice, care au redus tot mai mult cantitatea de zăpadă. În schimb, suntem rezervorul de biodiversitate al Europei: avem foarte mulţi urşi, lupi, râşi şi o natură cu un imact antropic redus. Practic, România este colţul de sălbăticie al Europei şi am dorit să exploatăm tocmai ceea ce ne-a mai rămas, ce noi avem, iar alţii au pierdut demult, ceea ce ne face diferiţi. Am vrut să punem în valoare aceste zone de sălbăticie. Şi, având în vedere că încă avem zimbrul pe stemă, că vorbim despre un animal pe care de dispariţie şi că sunt atâtea toponime care ne arată că zimbrul a făcut, dintotdeauna parte din viaţa noastră, l-am considerat cel mai potrivit animal pentru promovarea frumuseţii sălbatice a României şi o oportunitate pentru salvarea acestuia”, explică Alexandru Bulacu, reprezentantul proiectului LIFE, pentru reintroducerea Zimbrilor în Carpaţii Meridionali.
Transferul zimbrilor: riscul pierderilor e mare
Potrivit hunedoreanului Alexandru Bulacu primii zimbri au fost duşi la Armeniş în 2014 şi a urmat o perioadă de
pregătire a acestora pentru eliberarea în sălbăticie Deşi iniţiatorii proiectului sperau ca depăşirea părţii birocratice să nu necesite mai mult de o lună sau două, până la momentul eliberării zimbrilor a trecut un an şi jumătate. Astfel, zimbrii de la Armeniş au fost lăsaţi liberi, în sălbăticie, la sfârşitul lunii mai a acestui an. „La Densuş acum suntem în faza autorizaţiilor şi avizelor. Am putea elibera primii zimbri aici încă din această iarnă, însă nu vrem să riscăm. Ştiţi, din afară poate nu pare mare lucru, însă este un stres mare pentru ei: zimbri trebuie tranchilizaţi pentru a fi făcute analize, apoi, peste două săptămâni, zimbri trebuie sedaţi din nou”, adaugă Alexandru Bulacu.
Haţeganii şi-au pus pământurile „la bătaie”
Transportul în cuşti va dura şi el câteva zile, apoi urmează luptele de putere în tumă. Până când aceasta se acomodează, se echilibrează şi e gata pentru înmulţire, riscul pierderilor e foarte mare. Asta şi pentru că mulţi dintre zimbri provin din rezervaţii unde au fost hrăniţi permanent cu aceeaşi cantitate de hrană, aşa că ei nu mai ştiu care e sezonul propice pentru împerechere, astfel încât viţeii fătaţi în sălbăticie primăvara să poată intra viguroşi în iarnă. Potrivit lui Bulacu, impresionaţi de demersul proiectului de resălbăticire a zimbrilor, haţeganii au fost protagoniştii unei premiere: „După ce au aflat că am eliberat zimbri în sălbăticie, la Armeniş, au venit la noi şi ne-au spus că vor să facem asta şi în Ţara Haţegului şi ne-au pus terenurile lor la dispoziţie!” Potrivit biologilor, cea mai mare problemă a rezervaţiilor de zimbri din România a fost consangvinitatea. Până în urmă cu câţiva ani cea mai mare parte a zimbrilor proveneau din Polonia. Abia de curând rezervaţiile, în parteneriat cu organizaţiile neguvernamentale implicate în salvarea acestei specii pe cale de dispariţie şi cu autorităţile în domeniu, au început să aducă zimbri din zone diferite: Elveţia, Suedia, Belgia, Franţa, Italia etc.
Unde şi cum putem vedea turmele de zimbri „sălbatici”?
Actualmente, cine vrea să meargă să vadă zimbri de la Armeniş, va trebui să ştie că nu are cum să admire zimbri în libertate în absenţa unui ranger. Astfel, întregul grup va avea de plătit o taxă de ghidaj de 50 de euro, plus costurile transportului. „Turiştii care au auzit de proiectul nostru şi se întreabă dacă de acum există posibilitatea să întâlnească zimbri în pădurile României, trebuie să ştie că zimbri sunt animale care trăiesc în turme retrase şi, desigur, nu sunt carnivori! Noi am amplasate pe unele exemplare coliere cu GPS care ne anunţă din două în două ore unde se află animalele, altfel, zimbri se ţin departe de prezenţa umană”, adaugă Alexandru Bulacu. Potrivit acestuia, dacă la Armeniş există deja 20 de zimbri în libertate, iar alţi opt sunt în faza de pregătire pentru eliberarea în sălbăticie, în următorii cinci ani programul prevede eliberarea a câte zece zimbri anual, atât în judeţul Caraş-Severin, cât şi la Densuş, în judeţul Hunedoara. Dacă în 1.900 în toată Europa mai trăiau doar 54 de zimbri, acum numărul acestora a ajuns la 6.000.
