Turnul cu ceas al Bisericii Romano Catolice anunţă de mai bine de un veac ora exactă locuitorilor din localitatea Băiţa. Face parte din farmecul locului, veghind împrejurimile până în satele învecinate
Are o viaţă de peste un secol şi nu a fost “bolnav” niciodată. De sus, de pe Haldină veghează satul Băiţa şi împrejurimile, până hăt departe. Anunţă locuitorilor din sat ora exactă, indiferent de anotimp. Iar anii care au trecut peste el i-au sporit farmecul. Este vorba despre ceasul din turnul Bisericii Romano Catolice din Băiţa, care funcţionează fără greş din 1892.
Adus din Austria
Fabricat în Viena, de strămoşul celebrei fime de ceasuri Schauer, pe ramura Turmuhren (ceasuri de turn), mecanismul a ajuns în Ardealul Austro-Ungar, pentru a împodobi biserica ridicată în 1798 şi sfinţită de Roma catolică. De-a lungul anilor mulţi enoriaşi ai lăcaşului de cult au avut grijă ca ceasului să nu i se oprească ticăitul. A fost îngrijit în fiecare zi, an de an de ceasornicarii vremii. În anul 1982, când vechiul îngrijitor al ceasului mecanic din turn s-a stins, acesta a intrat în grija unui localnic, Alfred Eisler. Un sfert de veac omul s-a îngrijit ca mecanismului creat de austrieci să meargă “ceas”.
25 de ani în slujba “orei exacte”
Are 83 de ani. Bătrânul rememorează cu drag primele amintiri legate de ceasul din turn. “În anii ’70 cel care se ocupa de mecanismul ceasului era o rudă a noastră. Mai mergeam cu el când făcea revizia anuală, sau când ceasul trebuia tras, că trebuie tras zilnic ca să funcţioneze. Dar nu ştiam chiar aşa multe despre mecanism. Când bătrânul a murit, a rămas în sarcina mea ca ceasul să funcţioneze. Însă doar de-a lungul anilor m-am pus la punct cu toate cele trebuincioase pentru ca ceasul să meargă fără greşeală ”, povesteşte bătrânul. Fostul ceasornicar a început să lucreze la doar 14 ani, în 1945 fiind deja angajat al minei din Lupeni. După absolvirea Şcolii Medii Tehnice de Exploatare a Cărbunelui, tânărul tehnician pe atunci a fost transferat la Petrila şi apoi la Aninoasa. La 27 de ani ajungea înapoi acasă, lucrând la exploatarea minieră Barbura, iar în 1968 a ajuns la Întreprinderea de Explorări Miniere din Deva. Alfred Eisler era deja la pensie de un an când noua funcţie de meşter al ceasului din turn i-a fost repartizată.
Ridică 60 de kilograme când trage ceasul
“Ca orice mecanism, pentru a funcţiona ceasul trebuie să fie curăţat de praf , iar roţile zimţate să fie unse în permanenţă cu un ulei special. Acest ceas funcţionează de 122 de ani şi este într-o stare perfectă. Nicio piesă nu are urme de uzură sau de rugină. Cei care l-au creat, iar apoi cei care au avut grijă de acest mecanism, au făcut o treabă excelentă”, este de părere bătrânul.
Ceasul din turn trebuie tras o dată la maximum 32 de ore, pentru a funcţiona, dar îngrijitorii lui au stabilit că 24 de ore este timpul optim dintre manevre. Vechiul ceas are trei greutăţi de 11, 23 şi 24,5 kilograme, care acţionate pe un sistem de scripeţi, în momentul când se trage ceasul se ridică, iar pe măsură ce ziua trece acestea coboară la starea iniţială.
Ora este anunţată de bătăile a două clopote. Unul mic care sună la sfert, jumătate, trei sferturi şi fix şi unul mare care anunţă ora rotundă. Mecanismul ceasului este în aşa fel gândit încât este legat la cele două clopote din turn, care pentru a suna la intervalele regulate, sunt lovite de două ciocane metalice. Singura schimbare de până acum făcută la ceasul de peste un veac este sfoara de cânepă care manevra sistemul de scripeţi şi cele două clopote. În timp, acestea au fost înlocuite cu cabluri de oţel care se uzează mai greu.
Ceasul a fost vopsit cu şablon
După ce ani la rând a fost lăsată în voia sorţii, vechea biserică s-a deteriorat. O amplă lucrare de modernizare a avut loc în anul 2007, iar turnul cu ceas a pus o problemă spinoasă muncitorilor. Cadranul, la fel de scorojit ca şi zidul, trebuia refăcut. Treaba nu era uşoară la o faţetă de aproape un metru şi jumătate diametru. “După îndelungi discuţii, am hotărât ca muncitorii să zugrăvească cadranul, urmând ca simbolurile să fie trasate cu vopsea neagră. Iar pentru ca acestea să fie exacte şi cât mai aproape de original am măsurat eu de jos şi muncitorii de sus, fiecare linie şi simbol. Apoi, ajuns acasă, am făcut în sufragerie un şablon după care să vopsească muncitorii literele de pe cadranul propriu zis. Toată această operaţiune a durat destul de mult, dar în final rezultatul a fost cel aşteptat”, povesteşte Alfred Eisler.
Acele, “îngenunchiate” de vreme
Singura parte care nu a rezistat la fel de bine capriciilor vremii sunt limbile originale ale ceasului. Acestea nu au fost schimbate niciodată până acum, iar de ceva vreme au prins un strat fin de uzură, care le face să se mişte mai greu. În ultima perioadă, deşi ceasul funcţionează la fel de bine ca atunci când a fost montat pentru prima dată anunţând locuitorii de ora exactă, limbile se mişcă cu întârziere. Dar această problemă cauzată de intemperii, urmează să fie pusă la punct la revizia anuală a ceasului care va avea loc în această vară.
După ce şi-a găsit un înlocuitor, bătrânul Eisler s-a retras din funcţia de îngrijitor al ceasului. Acum Florin Bateşan merge zilnic la ceas să tragă mecanismul cu trei scripeţi şi se îngrijeşte ca acesta să nu se umple de praf şi să fie uns aşa cum trebuie. “O dată pe săptămână fac un fel de minirevizie, perioadă în care am grijă ca mecanismul să meargă fără greşeală. După ce vom rezolva şi problema cu limbile, totul va fi din nou perfect”, spune noul îngrijitor al ceasului din turnul Bisericii Romano Catolice din Băiţa.
“Povestea acestui ceas a ajuns atât în Europa, cât şi peste Ocean. Am primit o scrisoare de la cineva din Australia interesat de acest ceas. Se pare că este unul dintre puţine ceasuri de această vârstă care funcţionează perfect, fără a fi vreodată defect”, Alfred Eisler
