-4.5 C
Deva
miercuri, februarie 19, 2025

CE A OBȚINUT GROZA DE LA STALIN. Restituirea unor importante capturi de război

Publicăm încă un document menit să limpezească punctual din realitatea anilor dificili de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, perspectiva fiind aceea a contribuției istorice a lui Petru Groza. Înțelegând în spiritul epocii acest discurs al lui Petru Groza, să observăm capacitatea politicianului român de a gestiona o relație complicată cu Stalin și apropiații acestuia, lideri ai Uniunii Sovietice, capacitatea de a obține lucruri greu de obținut pentru România pedepsită după război.

 

Iubiți prieteni,

 

Aș vrea ca glasul nostru să fie purtat de vânturi în toate colțurile țării, pentru a vă vesti că venim din casa marelui nostru vecin, Uniunea Sovietică.

Am fost și am văzut minunata Capitală a acestei uriașe țări.

Am văzut o minunată organizație de muncă, muncă depusă cu zel zi și noapte, ceas de ceas în slujba popoarelor Uniunii Sovietice.

Am văzut uzinele lor, am văzut școalele lor, am văzut realizările lor, începând cu marele canal Moscova-Volga. Am rămas cu toții uimiți în fața acestei realizări și ne-am dat seama cum au ajuns la ele printr-o muncă pusă total în slujba binelui țării și în folosul popoarelor.

Am înțeles marele secret, am înțeles cum această Uniune Sovietică, după o grea revoluție, în atât de scurt timp, a știut să-și refacă armata în așa măsură încât să distrugă cea mai groaznică mașinărie de război a acelui nebun caporal de la Berlin, Hitler.

Dar admirând toate aceste lucruri, sufletele noastre s-au încălzit la ospitalitatea plină de dragoste a cetățenilor sovietici, ospitalitate cu care m-au primit nu pe mine, cu care au primit nu pe colegii mei, nu pe miniștrii din acest guvern și pe ceilalți membri ai delegației, ci cu care au primit cu brațele deschise, prin noi, poporul român muncitor.

Am bătut la inima lor și ni s-a deschis. Am bătut la hambarele lor și ni s-au deschis, dându-ne cele 300.000 de tone de grâu și de porumb cu care noi, în acest an de mare secetă, vom putea să biruim foamea care amenința întregul nostru popor.

Am scăpat, prieteni, de cea mai mare grijă, care în ultimele luni apăsa asupra noastră. Ne-au dat – deși ei de asemenea au nevoie – pentru că au constatat că foametea nu amenință poporul nostru din vina lui, fiindcă ar fi fost leneș; ei au constatat că poporul român a făcut un imens efort pentru efectuarea însămânțărilor de primăvară, că acești plugari de pe ogare, ca furnicile, au făcut față sarcinei de a însămânța cât mai mult, iar proletarii de prin uzine – se știe acolo – au dat ajutor cu dragoste plugarilor de pe brazdă.

Dar, peste eforturile omenești, natura a vrut altfel. Nu din vina poporului ne amenința foametea. Aceasta se știe, aceasta se apreciază acolo, fiindcă toată Uniunea Sovietică este un uriaș templu, unde se oficiază un cult, cultul muncii și respectul muncii.

Am avut cinstea să fim primiți, în diferite rânduri și să stăm la sfat îndelungat și amănunțit cu cel care este făuritorul unei noi epoci, nu numai pentru Uniunea Sovietică, ci pentru toate popoarele muncitoare din această lume, cu Generalissimul Stalin, care ne-a primit cu o deosebită dragoste. Am stat la sfat și ne-au înțeles greutățile care ne apasă, întinzându-ne mâna lui puternică pentru ajutor. Am stat la sfat cu colaboratorii săi, în frunte cu dl. Molotov, cu dl. Vâșinski. Toți cei care cărmuiesc această țară au lucrat cu noi timp de zece zile, fără odihnă, cu mare interes pentru tot ceea ce am arătat că înseamnă pentru noi o grea sarcină.

Colaborarea, timp de zece zile, cu acești mari prieteni ai poporului român a dat rezultate – pot să spun, peste așteptări.

În afară de acest ajutor, în afară de pâinea ce ne-o trimit, deși ei înșiși se luptă cu greutăți, ne-au făcut uriașe ușurări în privința lichidării obligațiilor prevăzute în art. 12 din  Convenția de Armistițiu, iertându-ne cu o trăsătură de condei de trei sute miliarde lei, iar puținul cât a mai rămas fiind eșalonat pe trei ani, cu începere din anul 1946. Anul acesta deci, nu mai dăm nimic.

Ne-au admis ca de azi înainte căile noastre ferate, conduse cu dibăcie și energie de prietenul nostru Gheorghiu-Dej, să fie în exclusivă administrație a Ministerului Comunicațiilor și a Direcției Generale a Căilor Ferate.

Ni s-au restituit 15.000 de vagoane, care le aparțineau, fără nici o contravaloare.

Ne-au dat cele 115 locomotive, fără contravaloare, locomotive de care avem absolută nevoie pentru organizarea transporturilor, fiindcă organizând transporturile – și-a dat seama și marea noastră prietenă – noi vom organiza aprovizionarea acestui popor și vom putea să pășim la refacerea economică a țării.

Au redus în mod considerabil și livrările pe care trebuia să le facem conform art. 10 din Convenția de Armistițiu.

Au redus considerabil, iar la cereale au redus cu totul, contribuția noastră la susținerea trupelor sovietice în România. Și-au luat sarcina de a aproviziona cu toate făinoasele această armată, contribuția noastră fiind redusă aproape cu 75 la sută.

Am arătat dorința acestui popor, dorința mamelor, fraților, copiilor acestei țări de a-și vedea copii, frații, părinții, revenind din lunga captivitate de război, la familiile lor. A fost ascultată și această rugăminte. Prizonierii vor veni acasă.

Un mare lot din ei, până la 83.000, sunt în curs de repatriere, iar restul în scurtă vreme, sperăm, vor fi acasă.

Am arătat suferința în care se află marina noastră și am convenit să ni se restituie și ni se vor restitui acum 18 vase de război, care după toate legile războiului, aparțineau definitiv Uniunii Sovietice. În același timp ni se vor restitui din flota comercială 23 de vase. Deci, în total 41 de unități se vor întoarce aici în țară după ce odată fuseseră definitiv pierdute; se întorc din generozitatea unei țări, generozitate fără precedent în istorie. Nu există în istorie precedentul ca biruitorul să restituie prada de război luată, fără nici un  echivalent.

Marinarii noștri, soldați și ofițeri, vor fi iarăși mândri de a-și ocupa din nou locul pe bordul vaselor lor. Comerțul nostru maritim va avea iarăți mijlocul să se dezvolte nestânjenit, ca să dăm un frumos viitor acestei țări, și în domeniul circulației maritime.

Am lichidat și chestiunea cetățenilor sovietici de origine din Basarabia, care acum locuiesc în țara noastră. Ei vor fi în drept să judece dacă vor să rămână aici sau vor să plece, după propria lor voie fără nici o constrângere din  partea nimănui.

Cu ajutorul prietenului Voitec am pus baza acordurilor culturale, fiindcă pe lângă cele materiale, pe linia culturală se înjghebează adevărata prietenie. Vom schimba cu vecina noastră comorile noastre culturale, însușind unul de la altul sistemele bune. Aceste acorduri culturale vor face, iubiți prieteni, ca generația de astăzi și cea de mâine să crească în lumină, fără prejudecăți, fără ignoranță, fără obscurantism, înțelegând că situația noastră geopolitică cere o veșnică, o nepieritoare prietenie cu aceste mari popoare ale Uniunii Sovietice.

 

(Dr. Petru Groza – ”RECONSTRUCȚIA ROMÂNIEI”)

 

NOTĂ: După întâlnirea Stalin – Groza, C.C. al PCUS a hotărât ca delegații URSS la Conferința de Pace de la Paris să sprijine revenirea întregii Transilvanii la România. Cu votul hotărât al URSS și al altor țări prietene s-a zădărnicit încercarea Marii Britanii de a se alipi Ungariei județele Arad, Oradea și Satu Mare.

Știri Similare

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Stai conectat

17,116FaniÎmi place
110CititoriConectați-vă
7,410AbonațiAbonați-vă
spot_img
spot_img

Știri Recente

/*ADNOW*/