Cele mai ample lucrări de restaurare a Castelului Corvinilor au avut loc în anii 1870 și au fost conduse de unii dintre cei mai renumiți arhitecți din Imperiul Austro-Ungar.
Planul celei mai ample restaurări a Castelului Corvinilor a fost prezentat în 1868 la o reuniune a Societăţii Maghiare de Istorie, iar potrivit acestuia monumentul ruinat la acea vreme urma să fie transformat într-o reşedinţă de vară și un palat de vânătoare a familiei regale din Imperiul Austro-Ungar. Resurse impresionante au fost mobilizate pentru refacerea castelului , în care au fost implicaţi unii dintre cei mai renumiţi oameni de ştiinţă, istorici şi arhitecţi ai vremii.
Friedrich Schmidt (1825 –1891), un celebru architect al secolului al XIX-lea a proiectat în stil gotic clădirea Primăriei Viena şi restaurarea Catedralei din Koln. El s-a ocupat de planificarea designului pentru castelul renovat, iar potrivit estimărilor sale, costul lucrărilor se ridica la 250.000 de forinţi. Schmidt a încredinţat lucrările studenţilor săi Ferenc Schulcz, Imre Steindl şi Frigyes Schulek, de la Academia de Arte Frumoase din Viena. Ferenc Schulcz (1838 – 1870, Pest) un tânăr arhitect cu o carieră promiţătoare, lansată după primirea premiului Füger în aur pentru arhitectură a condus lucrările de restaurare începute în 1869. Schulcz a elaborat planurile de reconstrucţie pentru palatul de vânătoare în 1869 şi a estimat lucrările la 500.000 de forinţi. Lucrările au început într-un entuziasm general al localnicilor din Hunedoara.
„Acest monument ar trebui să fie menţinut în întregime, aşa cum a fost în vremea Huniazilor. Un singur scop ar fi potrivit pentru locaţia sa minunată: castelul regal. Această clădire este atât de sacră încât numai celei mai înalte persoane, regele, să îi fie permis să locuiască acolo”, scria Ferenc Schulcz în 1869.
Schulcz a abordat restaurarea arhitecturii gotice din Sala Cavalerilor, a dărâmat mai întâi toate componentele din interior, a decapat tencuielile distrugând inclusiv martorii de pictură, a restaurat sculpturile vechi, le-a păstrat, le-a remontat acolo unde a fost posibil, a copiat după original multe dintre elementele sculpturale, informează reprezentanţii Castelului Corvinilor. A murit însă 22 octombrie 1870, fără a-şi duce planurile la bun sfârşit.
Imre Steindl (1839, Pest – 1902, Budapesta) a preluat la scurt timp restaurarea Castelului Corvinilor. Steindl a fost designerul clădirii Parlamentului ungar, din Budapesta, clădire considerată de mulţi drept un simbol al capitalei Ungariei.
Steindl a urmat orientarea predecesorului său, dar ulterior a modificat programul de restaurare bazându-se pe ipoteza că Hunedoara trebuia să devină Cetate Regală, reşedinţa de vară pentru curtea imperială. A estimat costurile de renovării Castelului la două milioane de forinţi. În anul 1874 Steindl a demisionat deoarece bugetul aprobat pentru monumentul de la Hunedoara era necorespunzător planurilor sale şi oricum fusese acuzat că nu respectase planurile iniţiale de restaurare.
Camera Deputaţilor din Budapesta a încredinţat continuarea lucrărilor de restaurare fostului antreprenor de construcţii a lui F. Schulcz, Piaczek Iuliu, care a încheiat în mod trist lucrările de restaurare la Hunedoara, susţin muzeografii. Acesta a aplicat tencuieli noi pe toate suprafeţele din interior sau din exterior, a desfiinţat toate decorurile sculpturale vechi, majoritatea lor fiind aruncate sau transformate în materiale de zidărie.
În 1876 s-a considerat că lucrările efectuate până atunci şi-au greşit scopul, ele fiind încredinţate arhitectului Khuen Antal, nobil de origine, şi cu apetit extraordinar pentru ceea ce însemna la vremea aceea ideeea de restaurare a monumentelor istorice. El a finalizat restaurarea arhitecturii gotice din Sala Cavalerilor, interiorul etajului superior al Turnului Buzduganelor, balcoanele Camerei de Aur şi cele ale Turnului Vestic.
Deşi restaurarea Castelului Corvinilor a fost oprită la sfârşitul anilor 1870, înainte ca acesta să fie finalizat, Castelul a devenit unul dintre cele mai renumite monumente ale Imperiului Austro-Ungar, iar maghiarii i-au atribuit o semnificaţie naţională profundă, legată de cultul Huniazilor. A fost de asemenea, considerat un model de castel medieval. Castelul din Hunedoara a fost declarat monument protejat în 1880 de Parlamentul austro-ungar.
