În dimineaţa zilei de 30 octombrie 1971, barajul iazului de steril de la marginea localităţii Certej s-a rupt iar avalanşa de mâl și steril a ucis 89 de oameni şi a rănit alţi aproape 100, majoritatea dintre victime fiind copii.
Luni s-au împlinit 46 de ani de la catastrofa de la Certej, soldată cu cel puţin 89 de morţi şi aproape 80 de răniţi, victime îngropate în sterilul iazului de decantare prăvălit după ruperea barajului sau strivite de dărâmăturile blocurilor luate de avalanşa toxică. Niciun ziar local al vremii nu a publicat măcar un rând despre catastrofa minieră petrecută în dimineaţa de 30 octombrie 1971, iar autorităţile regimului comunist au încercat să ţină sub tăcere ecourile acesteia.
În ziua fatidică, iazul de decantare supraîncărcat cu steril (trebuia de mai mulţi ani scos din exploatare), la poalele căruia au fost construite mai multe blocuri pentru oamenii care lucrau în minele de aur şi cupru din zonă s-a revărsat peste cartierul muncitoresc. Cele peste 300.000 de metri cubi de steril au ras totul în calea lor, în numai un sfert de oră. Valul de zgură toxică a acoperit şi a distrus şase blocuri, un cămin de nefamilişti şi peste 50 de gospodării. Din cele 89 de victime ucise în urma catastrofei, aproape jumătate erau elevi şi preşcolari, iar aproape un sfert erau femei, casnice.
Potrivit anchetatorilor, cei mai mulţi dintre morţi au fost depozitaţi în căminul cultural, unde au fost spălaţi, îmbrăcaţi în salopete şi apoi predaţi familiilor pentru a fi înhumaţi. Câteva imagini păstrate în dosarul de anchetă arată zeci de trupuri de copii, femei şi bărbaţi aşezate laolaltă pe jos. În zilele care au urmat tragediei, zona Certejului a fost izolată de autorităţi, pe durata anchetelor şi a operaţiunilor de înlăturare a mâlului. Nu au fost găsiţi vinovaţi pentru catastrofa de la Certej, evenimentul fiind considerat unul „fortuit”, cauzat de supraîncărcarea iazului de decantare.
