România l-a uimit. Nu arăta cum auzise în ţara lui. Românii i-au plăcut de cum i-a cunoscut. Vine dintr-o lume unde regulile trebuie respectate, dar e convins că frumuseţea unei ţări e dată de personalitatea oamenilor şi abia apoi de aspectul ei
Peste 90.000 de străini trăiesc în România – spun statisticile. Jean-Olivier Dellapina este unul dintre ei. Are 51 de ani, s-a născut la Geneva, a copilărit la Londra şi vrea să trăiască în România.
S-a stabilit la Deva, acum 6 ani. Trăieşte româneşte pe bani elveţieni şi nu mai crede în imaginea
defavorabilă pe care o are România în străinătate. Îşi aminteşte că primele lucruri care l-au frapat la noi au fost peisajele „sălbatice” şi pădurile nesfârşite. Sarmalele, berea ieftină şi femeile frumoase le-a descoperit mai târziu. Românii i-au picat cu tronc de la început pentru că „le fuge mintea”. A învăţat să-i „citească” pe şmecheri şi spune că, de când stă în România, s-a mai destupat la minte.
„M-am românizat! Şi îmi place ţara asta din aceleaşi motive ca şi Prinţului Charles. El vine aici să se plimbe prin păduri şi să admire peisajul, nu să muncească sau să facă afaceri”, spune elveţianul.
O ţară misterioasă
Dellapina a trăit în Elveţia, Italia şi Anglia şi povesteşte că a făcut cam de toate. A fost brutar, taximetrist, muncitor într-o fabrică, constructor şi observator în Bosnia. 10 ani a lucrat în Elveţia, dar pentru că nu s-a obişnuit cu Ţara cantoanelor, s-a întors în Anglia. S-a stabilit într-o suburbie din Londra Mare şi s-a împrietenit cu nişte români plecaţi din ţară imediat după ‘90. S-a îndrăgostit de o hunedoreancă şi a ajuns în România.
„Lucram cu mulţi români şi mă invitau la petrecerile lor. Aşa am cunoscut-o pe Irina. Eu aveam 33 de ani, iar ea – 20. M-am îndrăgostit, am cucerit-o şi ne-am căsătorit. După un an, s-a născut Mike – băiatul nostru”, spune străinul.
În 1998, Jean-Olivier Dellapina a venit prima oară în România – să cunoască familia nevestei. Balcanicii şi ţara lor l-au fascinat la prima vedere şi a uitat că rudele şi prietenii l-au avertizat că s-ar putea trezi într-un loc ca-n Vestul Sălbatic.
„Era firesc să aibă impresia asta. Vedeau la televizor documentare cu cerşetori şi copii legaţi de pat, în spitale. Eu credeam că România e o ţară misterioasă, pentru că auzisem de Dracula. Prima impresie contează şi cu ea rămâi. Mie mi-a plăcut România de la început. Natură sălbatică, munte, mare, câmpie, păduri nesfârşite şi oameni prietenoşi. Toate astea mi-au dat o energie pe care n-am simţit-o niciunde în lume. Era ceva nou pentru mine. În Elveţia, mâna omului a modificat tot – în România, nu. Aici se păstrează tradiţiile – noi le-am pierdut. Am descoperit şi sarmalele, şi salata Boeuf, dar şi case foarte ieftine. Nimerisem în ţara cu cei mai mulţi proprietari din lume. Cu salariul pe-o lună, puteam cumpăra două garsoniere la Hunedoara. În Elveţia abia dacă-mi luam un motoscuter. M-am gândit să fac o afacere. Să cumpăr case pe care să le vând după câţiva ani şi să mă aleg cu un profit frumuşel”, îşi aminteşte elveţianul primele impresii despre România.
Criza care strică planurile
De atunci, Dellapina venea în România fiecare an, de 3-4 ori. În 2000, şi-a cumpărat o casă la marginea Devei şi s-a decis să rămână aici.
„Ne-am mutat definitiv în 2007 – eu, nevasta şi copilul. Voiam să cumpăr case, să le renovez şi-apoi să le vând. Dar criza mi-a stricat planurile. Îmi plăcea România, dar în Anglia câştigam de 3 ori mai mult, aşa că am plecat acolo să fac bani. Irina şi Mike au rămas la Deva. Între timp, relaţiile dintre noi s-au răcit. O fi avut şi distanţa vina ei. După 7 ani de căsnicie, am divorţat. Casa mi-a rămas mie, copilul – nevestei. N-am vrut să plec din România, pentru că mi-e dragă ţara asta. Mi-am făcut prieteni şi mi-am încercat norocul în afaceri. Cu o firmă de transport. Dar n-a mers. Nu mi-am făcut probleme – 6 luni pe an munceam în Anglia sau Elveţia, iar alte 6 luni veneam la Deva. O duceam ca-n Rai cu banii câştigaţi în străinătate”, povesteşte străinul.
Mentalitate elveţiană
De anul trecut, Dellapina stă mai mult în Elveţia. Şi-a înscris copilul la o şcoală din Basel şi se întorc la Deva doar în vacanţe.
„Mike are 14 ani şi e in clasa a 8-a. E mai bine să înveţe acolo. I-a fost mai greu la început. Era normal. E născut în Anglia. N-a fost niciodată în Elveţia şi nu cunoştea limba, dar şcolile au şi clase de integrare – pentru emigranţi. Nu ştiu ce va face pe viitor. Dacă-i place cartea, merge la facultate. Dacă nu, învaţă o meserie. Nu putem fi toţi doctori sau avocaţi. Ce-am face atunci, ne-am aduce muncitorii din Mexic ori din India? În Elveţia, orice muncă e apreciată. Meseriaşii sunt la fel de importanţi ca şi intelectualii, pentru că toţi avem nevoie şi de cineva care să măture strada ori să spele pe jos”, e de părere Dellapina.
Fericirea e la Zoo sau în junglă?
După 15 ani de când a pus piciorul în România, e greu să poţi scoate de la el critici despre români. Pentru el, aici e ţara oamenilor prietenoşi şi cu suflet mare. Îşi aminteşte că românii l-au ajutat când l-a lăsat maşina în drum – în Germania şi-n Austria. Dar sigur că există şi lucruri care nu-i prea convin – doar că nu vrea să le dea atenţie.
„Eu sunt străin. Nu pot schimba mentalitatea celor de aici. Ei trebuie să facă asta. Şi eu am făcut-o când am venit în România. Nu puteam trăi aici cu mentalitate occidentală. În Elveţia, lucrurile merg ceas. Trenul pleacă la timp, cuvântul e cuvânt, străzi-s curate, oamenii – educaţi, parcări, autostrăzi. Nu eşti stresat şi nu te enervează nimic. Acolo sunt apreciate disciplina şi onestitatea – nu banii din conturi. În România, e diferit. Dar mie-mi place aici, pentru că poţi face ce-ţi trece prin cap la un moment dat”, spune elveţianul, bucuros totuşi că n-are cine ştie ce legături cu instituţiile, nu trebuie să se roage de nimeni, trăieşte pe banii câştigaţi dincolo, se distrează şi călătoreşte.
Şi, până la urmă, nici el nu-i sigur în care dintre cele două lumi poţi fi, oare, mai fericit. Încearcă să facă o comparaţie, dar e convins că nu alege cel mai bun exemplu.
„Să ne gândim la animale. Unele trăiesc la Zoo. Au de toate, dar le lipseşte libertatea. Altele trăiesc în junglă. Se sfâşie între ele, dar sunt libere. Care-or fi mai fericite?! Eu cred că cele din junglă”, îşi spune părerea Dellapina.
Hobby-ul englezilor – furtul de maşini
Ca să nu-l doare capul când vine în România, elveţianul se consolează că peste tot în lume, se întâmplă şi bune, şi rele, iar oamenii sunt la fel oriunde te-ai duce.
„Şi în Elveţia sunt criminali şi hoţi – poate mai mulţi ca în România. Iar în Anglia, adolescenţii îşi fac un hobby din furtul de maşini. Dar poliţia şi justiţia se ocupă de ei. Sunt cazuri când parlamentarii votează legi care înăspresc pedepsele. În România, mă deranjează mai mult că lipseşte infrastructura. O ţară care se vrea civilizată are nevoie de aşa ceva. Nu-i firesc când vin la Deva, să mă feresc de tiruri sau de animale pe şosea. În plus, aici oamenii nu preţuiesc mediul. Aruncă sticle goale peste tot. Elveţienii respectă natura. Nu de teama amenzilor, ci pentru că aşa e educat de mic. Sigur că educaţia nu se face într-o zi. Noi gândim aşa de 50 de ani şi am evoluat după politica paşilor mărunţi – chiar şi-n viaţa de zi cu zi. De pildă, când eram copil, spălam haine cu mâna. Prima noastră maşină de spălat a una foarte ieftină. Apoi, am cumpărat alta – ceva mai bună, apoi alta – şi mai bună, şi tot aşa. Românul a sărit peste anumite etape. Nu poţi avea ultimul tip de Mercedes după ce ai condus, zeci de ani, o Dacie. Asta nu înseamnă evoluţie”, e convins Dellapina.
„România m-a făcut mai deştept!”
Chiar dacă lucrurile nu se întâmplă ca la carte, străinul e hotărât totuşi să-şi petreacă la Deva mare parte din restul vieţii. Să cutreiere munţii şi pădurile – pentru că-i place aventura şi oamenii pe care i-a cunoscut aici.
„Mi-am făcut mulţi prieteni. Mă simt mai mult român decât elveţian. Oricum, am în vene şi sânge de italian – de la tata. Deja m-am dat după stilul românilor. Am învăţat multe de la ei. E drept că sunt şi oameni de care trebuie să te fereşti – ca peste tot”, mai spune elveţianul, explicând că a învăţat să-i „citească” pe şmecheri şi pe profitori. Şi de când a nimerit în patria lui Dracula, a mai priceput un lucru: când împrumuţi bani, nu-i mai vezi înapoi.
Dacă ar fi să schimbe ceva la români, Dellapina n-are idee cu ce-ar putea începe. Se mulţumeşte să spună doar atât: „Aşa-s balcanicii. O rasă specială!”. E bucuros, în schimb, că de când trăieşte în România, i s-au întâmplat şi lucruri bune. De pildă, a devenit mai deştept!
„Românii sunt băieţi isteţi. Le fuge mintea. Şi m-au învăţat şi pe mine să fiu la fel. Pot spune că sunt mai deştept de când trăiesc în România. În Elveţia eram tare naiv. Credeam orice, pentru că acolo nu trebuie să gândeşti prea mult datorită sistemului, care funcţionează ca ceasul”, mai spune străinul stabilit de 6 ani la Deva.
