Ce înseamnă să înveţi în ţara cu cei mai fericiţi oameni din lume? O spune un devean de 21 de ani, care studiază arhitectura şi managementul în construcţii la o universitate din Danemarca. Află cum se desfăşoară cursurile, care sunt condiţiile de trai în patria vechilor vikingi, cum poţi lua notă maximă când munceşti noaptea ca să te poţi întreţine şi cum convingi o companie din Shanghai să te plătească mai bine decât pe proprii angajaţi
Tudor Panaitescu studiază de trei ani la Universitatea VIA din Danemarca. Urmează o licenţă în arhitectură şi management în construcţii. A studiat un semestru la Universitatea Tehnică Cehă din Praga şi s-a ales şi cu o experienţă de 4 luni într-o companie de consultanţă arhitecturală din China.
După trei ani petrecuţi în Europa şi Asia, hunedoreanul povesteşte despre diferenţele dintre sistemul universitar din România şi cel din patria prinţului Hamlet, dar şi despre experienţa de pe continentul galben. Despre cum reuşesc asiaticii să pună pe picioare clădiri gigant într-un timp record şi cine cumpără spectaculoasele proiecte rezidenţiale construite cu un singur scop – profitul!
Hunedoreanul crede în şansele studenţilor români de a ajunge departe, dacă sunt hotărâţi. A plecat de acasă ca să afle de ce într-un sistem capitalist există şi oameni care nu aşteaptă recompense şi e de părere că societatea academică din România e prea coruptă. Vorbeşte despre diferenţele dintre studenţia de aici şi cea din Europa şi are multe de spus. Dar nu are aerul unui atotştiutor şi nici pretenţii de model de urmat. Pur şi simplu, îşi spune povestea.
Student în Europa
„M-am decis să studiez Arhitectura în clasa a IX-a, când eram elev la Liceul de Muzică şi Arte Plastice din Deva. Prima opţiune a fost Bucureştiul, dar am renunţat când am aflat cum stau lucrurile în Capitală. Majoritatea locurilor sunt ocupate de copiii arhitecţilor renumiţi şi de ai vedetelor. Pentru restul lumii mai rămân vreo 20 de locuri, iar ca să intri pe ele, ai nevoie de meditaţii săptămânale cu profesori de acolo. Cam costisitor – m-am gândit, şi am căutat o universitate din străinătate, unde am opţiuni mai bune după absolvire. VIA University mi-a oferit un program care combină arhitectura cu ingineria şi managementul. Exact ce-mi trebuia! În plus, studiile sunt gratuite pentru cetăţenii UE”, îşi explică alegerea studentul român.
Universitatea daneză are peste 14.000 de studenţi, dintre care în jur de 3.500 studiază în campusul 
din Horsens, la fel ca Tudor Panaitescu. Mai mult de jumătate dintre ei sunt internaţionali.
„Acesta e un alt avantaj. Interacţionezi cu oameni din culturi diferite şi ai şansa să afli foarte multe despre alte popoare. Mi-am făcut prieteni de pe toate continentele şi am învăţat câteva cuvinte din limba lor. Asta mă ajută să mă integrez mai bine în diferite grupuri. Dacă vorbeşti doar în engleză, străinii te privesc oarecum distant”, spune hunedoreanul.
Studenţie numărată în semestre
Studenţia durează trei ani şi jumătate şi se numără în semestre – nu în ani. Clasele au în jur de 20 de studenţi şi nimeni nu te obligă să vii la cursuri.
„Dar dacă chiuleşti, nu treci semestrul, pentru nu reuşeşti să acumulezi toate informaţiile, indiferent cât de mult citeşti acasă”, avertizează Panaitescu.
Majoritatea profesorilor de la VIA University sunt danezi, au între 40 şi 50 de ani, iar studenţii li se adresează pe numele mic. Cursurile nu seamănă deloc cu cele din România. Profesorii nu predau, iar studenţii nu memorează. În fiecare semestru trebuie să faci un proiect – din ce în ce mai complicat. Porneşti, de pildă, de la construcţia unei case pe un nivel şi termini cu renovarea unei clădiri rezidenţiale, detaliază deveanul.
„Suntem împărţiţi în grupe de câte patru şi fiecare student îşi aduce contribuţia la acest proiect. Este vorba de un proiect în adevăratul sens al cuvântului. Adică, mergem până într-acolo încât solicităm inclusiv aprobările de la Primărie şi de la instituţii din domeniul construcţiilor”, explică studentul.
Note de la -2 la 12
La finele semestrului, studenţii trec printr-un examen oral care durează două ore. Fiecare îşi prezintă în detaliu contribuţia adusă la proiect şi primeşte nota din partea unei comisii formată din 4 profesori. Din semestrul 3, din comisie face parte şi un examinator extern – un reprezentant al Primăriei sau al unei firme de construcţii, parteneră a şcolii.
La universitatea daneză există doar 7 note: -2, 0, 2, 4, 7, 10 şi 12. Ca să treci, trebuie să obţii cel puţin 2. Dacă pici examenul, ai posibilitatea să repeţi semestrul de trei ori, dar nu te prezinţi doar la examen, ci la toate toate cursurile.
„Mai complicat este pentru studenţii care îşi plătesc studiile, pentru că taxele sunt foarte mari. Un semestru costă în jur de 12.000 de euro”, spune Tudor Panaitescu.
La absolvire, pe diplomă sunt trecute toate notele din facultate, inclusiv nota de la licenţă.
Un semestru la Praga
Parteneriatele pe care VIA University le are cu universităţi din Europa înseamnă un alt avantaj pentru studenţi.
„Avem ocazia să participăm la diferite schimburi de experienţă. Concret – să studiem un semestru într-o universitate parteneră, prin programul Erasmus. Eu am făcut semestrul IV la Universitatea Tehnică Cehă din Praga – una dintre cele mai bine cotate în topul universităţilor lumii”, spune tânărul.
Experienţa Shanghai
Semestrul VI este dedicat practicii. Fiecare student îşi caută o companie în domeniu, oriunde în lume, şi lucrează în cadrul ei pe toată durata semestrului.
„Eu am făcut practica Shanghai, într-o companie de consultanţă arhitecturală – Topway Design Group. Am vrut că intru într-o lume pe care nu o cunoşteam încă. Am fost împreună cu câţiva colegi de an, iar experienţa s-a dovedit interesantă, chiar dacă ne-a luat ceva timp să ne obişnuim cu modul de lucru şi de gândire al asiaticilor. Diferenţele sunt foarte mari faţă de Europa – cel puţin în construcţii. Noi avem pretenţii la calitate, chinezii – nu. 70% dintre proiectele lor sunt ilegale. Nu respectă aproape nicio regulă din legislaţia în materie. Construiesc clădiri spectaculoase pe care le vând statului, iar singurul lucru care contează este profitul”, povesteşte hunedoreanul, întors de curând din cel mai mare oraş al Chinei.
Plătit mai bine ca designerii chinezi
În timpul practicii, hunedoreanul şi-a demonstrat cunoştinţele din facultate în câteva proiecte de-ale companiei – zone comerciale, clădiri rezidenţiale şi hoteluri.
„A fost vorba de proiectare în primă fază. Cheltuielile de cazare şi masă au fost suportate de compania chineză şi, în plus, am fost plătiţi cu 6.000 de yeni pe lună – în jur de 800 de euro. Câştigam mai bine decât un designer de-al lor, care primea 5.000 de yeni. Cele mai mari salarii din firmă ajungeau la 20-30.000 de yeni, dar astea erau ale project managerilor. Un designer nu putea depăşi 10.000 de yeni. Cu toate acestea, îşi petreceau toată ziua în companie. I-am întrebat pe câţiva ce scop au în viaţă. ‘Să facem cât mai mulţi bani şi să aducem compania la un nivel cât mai ridicat’ – mi-au răspuns. Niciunul n-avea planuri legate de vreo călătorie ori de familie, deşi toţi aveau acasă neveste şi copii”, povesteşte românul.
Reguli de etichetă
Compania din Shanghai i-a implicat pe studenţi mai cu seamă în departamentul de marketing.
„Dădeam bine la imaginea firmei. Se lăudau clienţilor că au o echipă internaţională. Ne-au luat şi la câteva întâlniri cu ei, după ce ne-au explicat regulile de etichetă”, spune Panaitescu.
Diferenţele culturale faţă de Europa sunt uriaşe, iar asiaticii sunt foarte buni interpreţi chiar şi ai gesturilor, s-a convins românul.
„Ne întâlneam cu clienţi importanţi şi trebuia să ne comportăm ca la carte. La noi, de pildă, e foarte important contactul vizual cu interlocutorul, dar în Asia este nepoliticos în anumite situaţii. Ne-am întâlnit cu un client japonez şi am fost avertizaţi să nu-l privim în ochi. Asta ar fi însemnat că ne socotim la acelaşi nivel social cu el. Japonezul nu vorbea engleza, aşa că ne adresam interpretului, dar a fost greu să ne uităm pe pereţi în timpul discuţiei”, spune hunedoreanul.
Acasă, într-un viitor îndepărtat
Pe 20 august, Tudor Panaitescu începe ultimul semestru de studenţie – în care îşi pune la punct proiectul de licenţă. După absolvire, are de gând să lucreze cel puţin doi ani, înainte de-a se înscrie la master.
„În Danemarca, un absolvent de master trebuie plătit cu un anume salariu, iar acesta e un motiv pentru care companiile preferă să angajeze mai degrabă absolvenţi cu licenţă. Salariul mediu este 120 de coroane pe oră, dar în domeniul meu poţi câştiga, pentru început, 30.000 de coroane pe lună (în jur de 4.000 de euro, incluzând şi taxele – 45%). Pe de altă parte, dacă muncesc 2-3 ani şi plătesc taxe aici, pe lângă experienţa câştigată, obţin şi anumite drepturi. Danezii oferă în jur de 1.000 de euro pe lună studenţilor care fac masterul”, explică deveanul, decis să mai studieze o licenţă – la Universitatea din Edinburgh, în “Cognitive science, şi să se întoarcă acasă într-un viitor îndepărtat.
„Asta s-ar putea întâmpla poate peste 10 ani. Şi sper să nu fiu un caz singular. În Liga Studenţilor Români din Străinătate sunt foarte mulţi tineri care văd lucrurile la fel ca mine şi cred că, peste un deceniu, vom putea vorbi despre un fenomen invers celui care se petrece acum. Tinerii români se vor întoarce acasă cu principii vestice pe care le vor aplica în ţara lor”, conchide Tudor Panaitescu.
–––––––––––––––––––––––––-
Ziua – student, noaptea – distribuitor de ziare
Danezii câştigă mai bine decât europeanul de rând şi se bucură de un nivel de trai ridicat. Cheltuielile lunare ale unui student ajung la 8-900 de euro, iar Tudor Panaitescu reuşeşte să se întreţină singur încă din primul an de facultate. Are o slujbă de noapte din care câştigă lunar 10.000 de coroane daneze (aproximativ 1.300 de euro). Livrează ziare şi reviste în trei oraşe din apropierea Horsens-ului. Munceşte cinci ore pe noapte, iar ziua merge la cursuri. „A fost mai greu la început. Programul de noapte mă obosea şi s-a văzut asta în rezultatele de la şcoală. Cu timpul însă m-am obişnuit şi am reuşit să fac faţă şi la cursuri. Am luat note din ce în ce mai mari în fiecare semestru. Inclusiv nota maximă – 12”, este încântat hunedoreanul.
––––––––––––––––––
ŞOCANT! O delicatesă care-ţi întoarce maţele pe dos
Asiaticii mănâncă tot soiul de ciudăţenii – de la scorpioni, şerpi şi gândaci, până la câini şi pisici. Iar Tudor Panaitescu povesteşte că a fost nevoit să guste şi el din ciudatele preparate, în timpul şederii saşe pe continentul galben. „A insistat un client să mănânc creveţi vii, înecaţi în alcool. Cei din companie mi-au sugerat să nu-l refuz – n-ar fi fost politicos. Aşa că am luat un crevete care încă mişca, deşi era amorţit de alcool, şi l-am înghiţit. Nu mi-a plăcut, dar n-am avut încotro”, îşi aminteşte deveanul, încă şocat de meniul comandat de nişte clienţi de la masa vecină – pui vii de şobolan. „Era o specialitate foarte scumpă. Chelnerul a pus pe masă o femelă de şobolan. Vie! Era legată pe un blat de lemn şi exact în momentul acela năştea puii. Cum ieşea câte unul, chinezii îl apucau cu beţele, îl muiau în sos de soia şi-l mâncau”, explică Panaitescu.
–––––––––––––––––––
Atacul maimuţelor
Practica în Asia i-a oferit românului şi ocazia de-a cutreiera munţii Chinei şi de-a vizita satele tradiţionale din apropierea Shanghai-ului. Una dintre excursii s-a dovedit însă o adevărată aventură. Pe un vârf de munte, a fost atacat de maimuţe. „Ni s-au părut interesante până când am văzut cum atacă un turist chinez care a încercat să le fotografieze. Greşeala lui a fost că le-a dat de mâncare. În câteva minute, ne-am trezit înconjuraţi de zeci de maimuţe. Ca să scăpăm de ele, am stat trei ore ascunşi după o stâncă. Sunt foarte periculoase – de trei ori mai puternice ca omul, când vine vorba de o confruntare. Nişte călugări din zonă ne-au explicat că scăpăm de ele doar dacă ţipăm foarte tare şi le gonim cu pietre şi în niciun caz, nu trebuie să le dăm mâncare”, povesteşte Tudor Panaitescu despre o păţanie din munţii Chinei.
