Linia industrială care lega Hunedoara de furnalul de la Govâjdia şi de minele de fier din zona Ghelariului impresiona prin spectaculozitatea ei şi prin frumuseţea priveliştior din munţi, însă punctul său principal de atracţie a fost tunelul de aproape 800 de metri săpat în munte şi căptuşit cu cărămizi.
Tunelul ascuns între dealurile satului Zlaşti, la câţiva kilometri de Castelul Corvinilor, impresionează prin lungimea sa, dar şi prin starea sa bună de conservare. Se numără printre foarte puţinele construcţii de pe traseul mocăniţei păstrate în întregime, în timp ce în ultimii ani clădirile haltelor şi ale depourilor, viaductele, podurile, podeţele şi linia ferată au fost distruse şi au dispărut. Tunelul părăsit ar putea deveni uul dintre obiectivele istorice spre care sunt îndrumaţi cei care călătoresc în Hunedoara pentru a vizita Castelul Corvinilor, susţin localnicii, însă deocamdată planurile autorităţilor locale faţă de acesta s-au lăsat aşteptate. La fel şi iniţaitivele de transformare a fostului traseu al mocăniţei într-o atracţie turistică.
Linia de cale ferată îngustă de la Hunedoara, pe care se află tunelul de 750 de metri, a fost construită la sfârşitul secolului XIX, fiind una dintre cele mai vechi din Transilvania. Povestea căii ferate care lega Hunedoara de Ţinutul Pădurenilor a început în 1899, iar investiţia a fost inaugurată în 29 septembrie 1900. Linia înfiinţată pentru transportul călătorilor şi al minereului de fier, a fost realizată de societăţile austriece „Gfrerer”, „Schoch” şi „Grossmann”. Pornea de la Hunedoara, trecând prin valea Zlaştiului, valea Govăjdiei şi e valea Retişoarei, având staţia finală în Retişoara (Ghelari), aflată la 16 kilometri de Hunedoara/
În anii construcţiei căii ferate, Hunedoara trecea prin mari transformări. Începuse construcţia Uzinelor de fier, inaugurate în 1884 o dată cu deschiderea primului furnal. Oraşul donase 20 de hectare de teren şi pentru construcţia acestora. Până în anul 1902 au fost ridicate cinci furnale, iar până în 1906, în Uzinele Hunedoarei au fost puse în funcţiune 46 de cuptoare în care era prelucrat minereul destinat producţiei de fier şi de fontă şi, pentru câţiva ani, a celei de oţel. Tot la sfârşitul secolului al XIX-lea, a avut loc inaugurarea liniei ferate care a legat nodul feroviar Simeria de Hunedoara. Şi tot atunci Castelul Corvinilor a trecut prin cel mai amplu proces de restaurare.
Calea ferată îngustă a funcţionat aproape neîntrerupt timp de peste un secol. În 1990, la depou lucrau 120 angajaţi cu tot cu personalul de întreţinere, manevranţi şi mecanici. Declinul combinatului siderurgic a pecetluit soarta liniei de cale ferată îngustă. Din 2009, ultimii kilometri ai tronsonului feroviar au fost dezafectaţi, iar materialul a fost dat la fier vechi sau revalorificat în construcţii. În prezent, din tronsonul feroviar a rămas doar terasamentul şi două tuneluri.
