Salvează vieţi riscându-şi de multe ori propriile vieţi şi nu fac asta pentru bani, ci din pasiune. Pasiunea pentru munte şi dragostea pentru semenii lor pe care îi ajută atunci când sunt la ananghie. Mulţi nici măcar nu sunt plătiţi pentru efortul depus, iar singura răsplată este, poate, mulţumirea celor pe care i-au salvat de pe munte.
În judeţul Huendoara sunt 70 de salvatori montani, dar numai 17 sunt angajaţi ai Consiliului Judeţean Hunedoara. Restul sunt voluntari, dar asta nu îi împiedică cu nimic să participe la acţiunile de salvare montană, ca şi cum acesta ar fi locul lor de muncă principal. Este vorba de pasiune, de responsabilitate, cuvinte care la poalele muntelui pot să nu aibă prea multă însemnătate, dar acolo, sus, pe culmile montane, într-o acţiune de salvare pot însemna totul. Pentru ei şi pentru persoana a cărei viaţă este de multe ori în mâinile lor. Nu există zi, nu există noapte, există doar misiuni de salvare, vara sau iarna, pe timp frumos sau chiar din avalanşă. Şi totuşi, pentru salvamontişti cineva încearcă să obţină recunoaşterea muncii lor, a activităţii extrem de dificile prin încadrarea salvamontiştilor în grupa specială de muncă, aşa încât să poată beneficia de reducerea vârstei de pensionare. Deputatul hunedorean Carmen Hărău este cea care a adresta ministrului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vîrstnice, Rovana Plumb, un memoriu în acest sens, pe care l-a primit la cabinetul parlamentar şi i-a cerut oficialului guvernamental un punct de vedere în acest sens. Carmen Hărău a precizat că salvatorii monatni se pot pensiona doar la 65 de ani în condiţiile actuale şi adat exemplul salvatorilor minieri, care beneficiază de condiţiile de pensionare în grupă specială. În prezent, mai mulot de jumătate din salvatorii montani din Romînia au peste 45 de ani şi, în scurt timp, vor fi cei mai bătrâni din Europa, se arată în memoriul înaintat ministrului Rovana Plumb.
