Puţini dintre pelerinii care vizitează Mănăstirea Prislop ştiu că aici a trăit un alt călugăr, pe care Biserica Ortodoxă Română la canonizat de peste două decenii. Grota Sfântului Ioan este mai tot timpul pustie, deşi se află la câteva zeci de metri de mormântul lui Arsenie Boca.
Florentin (26 de ani) şi Raluca (19 ani), doi tineri brăileni căsătoriţi de câteva luni, veniţi să se roage la mormântul călugărului Arsenie Boca de la Mănăstirea Prislop, s-au numărat printre puţinii pelerini care s-au încumetat să urmeze cărarea din preajma locului de veci spre grota Sfântului Ioan de la Prislop.
Poteca de câţiva zeci de metri, acoperită în aceste zile cu gheaţă, traversează o pădurice şi apoi coboară pe marginea unei râpe, printre bolovani, până la chilia săpată în stâncă, unde în urmă cu 500 de ani a locuit Ioan de la Prislop. Din 1992, Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat pe fostul călugăr Ioan, ucis chiar în faţa peşterii pe care o dăltuise în stâncă. Însă deşi a fost trecut în rândul sfinţilor, puţini dintre vizitatorii mănăstirii îi cunosc povestea. „Până să ajung la mănăstire, nu ştiam de existenţa acestui sfânt, pentru că nici nu ne-au fost oferite informaţii despre el. Dar dacă tot am venit să ne rugăm la mormântul părintelui Arsenie Boca, am hotărât să mai facem câţiva paşi şi până la grotă, să punem o iconiţă şi să spunem o rugăciune şi aici”, a relatat Raluca.
Cei doi vizitatori au rămas pentru câteva minute în chilia călugărului Ioan, cel care stă în umbra lui Arsenie Boca, deşi Biserica a ales să îl canonizeze cu mult mai devreme decât pe mai celebrul duhovnic. În grota pustie, două icoane aşezate pe zid, o cutie a milei ferecată cu lacăt, o candelă aprinsă şi o pancartă pe care au fost înscrise două rugăciuni îi întâmpină pe vizitatori. În peşteră şi în apropierea ei mai multe table oferă indicaţii, mai profane, pelerinilor: „Vă rugăm, nu puneţi bani nu puneţi bani şi bileţele în crăpăturile peşterii”, „Vă rugăm, nu aprindeţi lumânări în peşteră”, „Vă rugăm, nu aruncaţi banii pe pământ”, „Vă rugăm, nu aruncaţi banii în apa prăpastiei, acest lucru nu este plăcut lui Dumnezeu” şi „Nu fumaţi”. Florentin a vizitat pentru a doua oară peştera Sfântului Ioan şi se declară încrezător în puterea binefăcătoare a acesteia. „În urmă cu doi ani am ajuns pentru prima dată la Prislop. M-am rugat la mormântul părintelui Arsenie Boca, dar şi aici, la chilie, pentru ca Dumnezeu să îmi dea o soţie bună şi liniştită. La scurt timp, dorinţa mi s-a împlinit, am cunoscut-o pe Raluca la o biserică din Brăila. Cred că rugăciunile mi-au fost ascultate”, spune tânărul.
Nici localnicii nu cunosc prea multe despre Ioan de la Prislop. Maria, o pensionară din Silvaşu de Sus, care parcurge săptămânal, pe jos, cei trei kilometri ai drumului până la mănăstire, nu a avut curiozitatea de a cunoaşte povestea celui care a locuit în peştera misterioasă din vecinătatea mormântului.
„Mult timp am crezut şi eu, ca şi alţii, că acolo ar fi stat părintele Arsenie Boca. Apoi am aflat că fusese locul unde a trăit un călugăr, dar povestea lui o ştiu mai bine doar călugăriţele. Poteca până la peşteră e prea anevoioasă pentru mine”, povesteşte Maria. În ultimii ani, Arsenie Boca l-a eclipsat aproape cu totul la capitolul popularitate pe „rivalul” său de la mănăstire, iar o explicaţie pentru ecest fenomen au oferit-o reprezentanţii Episcopiei Devei şi Hunedoarei.
„Un răspuns la întrebarea de ce oamenii au mai multă evlavie la părintele Arsenie, care încă nu este canonizat, şi poate mai puţină la sfântul Ioan de la Prislop este, probabil, faptul că viaţa şi activitatea părintelui Arsenie a trecut oarecum graniţele judeţului Hunedoara. Părintele Arsenie este cunoscut atât în Bucureşti, prin prezenţa dânsului acolo, dar şi la mănăstirea din Sâmbăta, unde a avut o influenţă foarte mare, apoi la Drăgănescu. Se poate spune că a fost un părinte care a activat pe plan naţional, iar mulţi oameni au luat contact cu el, cunoscându-l. Sfântul Ioan de la Prislop a fost un pustnic care a trăit în pădurea Prislopului şi, dat fiind faptul că a murit cu mult timp înainte de părintele Arsenie, nu este receptat în acelaşi mod ca acesta. Totuşi, oamenii care se apropie de Prislop îl descoperă şi pe sfântul Ioan de la Prislop. Cei care au o viaţă spirituală mai dinamică, mai apropiată de biserică, ştiu şi despre Sfântul Ioan de la Prislop, iar mulţi se duc şi la peştera sa şi caută să îi cunoască viaţa”, a declarat preotul Gabriel Miricescu, purtătorul de cuvânt al Episcopiei Devei şi Hunedoarei.
Povestea pustnicului Ioan de la Prislop a început să fie cunoscută de publicul larg după 1992, anul în care avea să fie canonizat ca sfânt al Bisericii Ortodoxe Române. Călugărul a trăit la Prislop în urmă cu cinci secole şi a săpat singur o chilie în stâncă, în pădurea din apropierea bisericii. A murit însă înainte de a termina de dăltuit fereastra chiliei, împuşcat de vânătorii care l-au confundat cu un animal sălbatic.
