Măgureni, satul din ținutul Orăștiei, aflat la poalele Vârfului Godeanu, cel supranumit „muntele sfânt al dacilor” se pregătea să devină istorie încă din anii 1960. Câteva familii de oieri mai locuiau în cătunul de munte, iar şcoala îşi trăia ultimii ani de existenţă. Aşezarea rămăsese totuşi un loc excelent pentru recreere.
„Dacă Sibişelul, pentru cei din Orăştie, este un potrivit loc de excursii uşoare, pentru turişti este un loc de plecare în frumoşii munţi ai Sebeşului. Pornind pe drumuri de munte, care duc dealungul Rîuşorului, pe poteca ce urcă spre coama Deluţului (1.119 metri), ajungem la Măgureni, o mică aşezare specifică de munte, compusă mai ales din oieri. Situată la 24 de kilometri de Orăştie, în mijlocul unor munţi de peste 1.000 de metri, este des cercetată pentru recreaţie. De la Măgureni spre sud putem lua drumul spre Vârful Godeanu, nu însă şi cel mai uşor. Se recomandă călăuze dintre ţăranii de la Sibişel sau Măgureni, de la care putem închiria şi cai”, îl prezenta istoricul Octavian Floca, în Ghidul judeului Hunedoara (Deva, 1969). După decenii de depopulare ireversibilă, la începutul anilor 2000, satul nu mai avea niciun locuitor. Câteva case vechi de lemn, părăsite, unele dărâmate de vitregiile naturii, se înşirau pe coamele dealurilor însorite şi în lunci, la mari distanţe una de alta. Atât mai rămăsese din cătunul de oieri care în urmă cu un secol număra peste 120 de suflete. Potecile sale nebătătorite de timp îndelungat se făcuseră una cu dealurile, ascunse fiind sub covoare de vegetaţie, printre muşuroaie de cârtiţe şi prin tufăriş.
Câţiva ani mai târziu, soarta satului pustiu s-a schimbat. Pe Dealul Măgurenilor a fost înfiinţat un schit unde au venit câteva măicuţe şi un călugăr. O biserică a fost ridicată până în 2009, din rămăşiţele unui vechi lăcaş de cult, adus de la Steia, iar în următorii ani în jurul ei a apărut un corp de chilii şi câteva anexe. Cei care ajung în Măgureni în aceste zile, pot vedea oameni trebăluind la schitul aflat în extindere, dar şi localnicii reveniţi la vechile vetre pentru a mai îngriji de ele.
Cu timpul, foşti localnici şi rude ale lor au revenit la gospodăriile părăsite din împrejurimile schitului, pentru a avea grijă de ele. Oficial, satul mai are cinci locuitori. Este mai tot timpul pustiu, dar crestele sale umbrite de pâlcuri de arbori pot fi văzute case îngrijite, dotate cu panouri solare. În Măgureni, reţelele electrice nu au ajuns, nu există semnal de telefonie iar drumurile de pământ sunt pe alocuri impracticabile, din cauza urmelor lăsate de utilajele folosite în exploatările forestiere din vale. Satul oferă privelişti impresionante celor care se încumetă să îl exploreze şi un loc de reculegere la schitul de pe munte.
