Câteva familii mai locuiesc în Sohodol, unul dintre satele cele mai depopulate din Ţinutul Pădurenilor. Iarna, locul din munţii Poiana Ruscă rămâne aproape pustiu, iar viscolele frecvente acoperă cu vuietele lor gălăgia pe care o fac cele puținele animale din curţi.
Zeci de case din lemn, ridicate pe fundaţii de piatră se înşiruiesc de-a lungul şoselei care străbate localitatea şi se pierde apoi la marginea pădurii, unde alte drumuri forestiere, rar călcate de oameni, duc spre Vadu Dobrii, Runcu Mare sau Poiana Răchiţelii.
Cele mai multe gospodării din Sohodol au rămas nelocuite. În afară de amprenta timpului şi a naturii, clădirile şi anexele lor au suferit puţine modificări, iar aşezarea se înfăţişează oaspeţilor săi ca un loc încremenit în timp, la începutul secolului XX.
Vremurile în care cătunul era animat, iar în fiecare casă locuiau familii mari par să fi fost date uitării. Puţinii localnici din Sohodol povestesc că adesea animalele sălbatice care sălăşluiesc în pădure dau târcoale aşezării, în căutarea prăzii. Urşii, lupii şi mistreţii îşi lasă urme pe zăpada care acoperă întreg ţinutul. În nopţile de iarnă, spun oamenii, zgomotele sălbăticiunilor se aud amestecate cu larma făcută de câini. Însă cei rămaşi în Sohodol sunt obişnuiţi şi cu iernile grele, deşi vorbesc cu regret despre soarta satului depopulat.
La începutul secolului XX, în Sohodol locuiau peste 300 de oameni. În anii ´50, satul încă mai avea 200 de locuitori, iar în anii ´70, circa 50 de localnici. În prezent, câteva familii mai locuiesc în satul din comuna Lelese, aflat la 35 de kilometri de Hunedoara.
