Mai multe biserici medievale din zona Haţegului și a Streiului au păstrat încastrate în zidurile lor monumente romane închinate unor zeităţi sau blocuri de piatră care în Antichitate au fost folosite la construcţia unor temple precreştine.
Vestigiile antice le sporesc atractivitatea, însă multe dintre ele au ajuns într-o stare precară, de degradare ireversibilă. Inscripţiile latine care le împodobeau s-au şters aproape complet, personajele înfăţişate pe monumente au fost aproape distruse, iar trecerea timpului a contribuit la erodarea lor.
Cea mai neobişnuită biserică medievală din Ţara Haţegului se află la Densuş, un sat din vecinătatea Haţegului şi fostului oraş antic Sarmizegetusa. Potrivit unor istoric, biserica „Sfântul Nicolae” din Densuş a fost clădită în secolul al XIV-lea, pe ruinele unui templu roman închinat zeului Marte. În cinstea zeităţii, anticii aduceau sacrificii chiar în locul unde se află altarul bisericii creştine.
La Densuş ar fi fost înmormântat generalul roman Longinus, care îşi luase viaţa după ce a fost luat prizonier al regelui Decebal. În zidurile bisericii au ajuns numeroase blocuri de calcar şi monumente funerare romane, cel mai probabil provenite de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa.
În satul Peşteana, învecinat Sarmizegetusei şi Densuşului, se află o altă biserică medievală, din secolul al XI-lea, despre care unii istorici susţin că a fost clădită pe ruinele unui edificiu precreştin. Mai multe blocuri de piatră masive din structura ei, care ar fi fost recuperate din zidurile unor clădiri romane ruinate, i-au adus pe cercetătorii ei la această concluzie.
Ridicată în secolul al XIII-lea şi aflată în prezent la marginea Haţegului, biserica medievală din Sântamaria Orlea se numără printre cele mai vechi aşezăminte din spaţiul românesc. Ea păstrează unele dintre cele mai vechi picturi murale din bisericile ţării. Oaspeţii bisericii pot observa podelele ei realizate din cărămizi romane, care păstrează urme lăsate din Antichitate.
Biserica de piatră din satul Ostrov, aflat în vecinătatea Ulpiei Traiana Sarmizegetusa, a fost ridicată în jurul anului 1360 de către cnezii locali şi este unică în ţară datorită împrejmuirii sale. Lăcaşul ortodox şi cimitirul său au fost înconjurate cu un gard format din peste 200 de pietre romane, cele mai multe inscripţionate cu litere latine, şterse de vreme.
Biserica „Sfântul Gheorghe” din satul Sânpetru, aflat în vecinătatea Haţegului, datează din secolul al XIV-lea, potrivit istoricilor. A fost ridicată din piatră brută, iar în faţada apuseană constructorii i-au încastrat mai multe elemente ornamentale, finisate în Antichitate, care îi sporesc atractivitatea. Cea mai interesantă piesă este un altar votiv, refolosit după ce a fost luat din templul dedicat zeului Silvanus, descoperit printre ruinele fostului oraş antic Ulpia Traiana Sarmizegetusa.
Biserica medievală din satul Strei datează din secolul al XIII-lea şi a fost construită din piatră pe ruinele unei aşezări romane, o „vila rustica” de pe Valea Streiului. Picturile sale murale, în culori vii, care din secolul al XIV-lea şi au fost realizate de meşteri străini. Impresionant este şi monumentul funerar roman aflat la temelia bisericii, pe care erau înfăţişate două personaje care simbolizau moartea şi somnul.
Biserica medievală Streisângeorgiu a fost numită de istoricul Nicolae Iorga „cea mai veche ctitorie de nemeşi români din Ardeal”. Săpăturile arheologice au relevat vechimea neaşteptat de mare a bisericii, din anii 1313-1314, conform inscriptiei slavo-române din biserică. Pe iarbă, în jurul lăcaşului medieval de la marginea oraşului Călan, au rămas o mulţime de pietre funerare romane, unele păstrând inscripţii originale, vechi de aproape două milenii.
În Ţara Haţegului, alte două biserici medievale, Prislop şi Colţ, impresionează prin vechimea şi înfăţişarea lor, fără a păstra rămăşiţe ale unor construcţii antice.
