Anul trecut, în iunie, hunedoreanul Sorin Iordăchescu intra într-una dintre cele mai dure curse din lume: Tough Mudder. A fost singurul hunedorean care s-a înscris la ediţia din Scoţia a acestui eveniment de amploare, care reuneşte mii de participanţi şi spectatori din toată lumea. Banii strânşi de el au mers, şi de această dată, către o cauză nobilă: Spitalul de Copii din Edinburgh. Anul acesta Sorin Iordăchescu a ales o altă competiţie dură: Spartan Race. O cursă de peste 20 de kilometri cu mai bine de 30 de obstacole, care-i vor testa rezistenţa, perseverenţa, dar şi abilităţile mentale. Tot efortul făcut de Sorin este dedicat copiilor cu deficienţe de auz, printre care se numără şi fiica hunedoreanului.
„Salutare, prieteni! Este timpul pentru o nouă provocare. Anul acesta nu voi mai intra în luptă la Tough Mudder, ci la Spartan Race, competiţie care îmi va testa anduranţa, perseverenţa, curajul şi mintea. Intru în cursă pentru National Deaf Children’s Society, neputând să-i refuz, în condiţiile în care însăşi fiica mea, care a fost şi motivaţia mea numărul unu, suferă din cauza problemelor de auz. Orice donaţie, chiar şi o liră, poate face o mare diferenţă pentru copiii surzi. Vă mulţumesc pentru sprijinul vostru”, a scris hunedoreanul, într-un mesaj emoţionant postat pe Facebook. „Mâna întinsă nu ajută întotdeauna, aşa am crezut mereu. Iar aici să ştiţi că oamenii se implică, nu ca la noi: să ne dea statul, să ne dea Guvernul! E drept, că – la noi – nici statul nu se prea omoară cu datul, dar nici oamenii nu fac mare lucru. La prima ediţie la care am participat eu am concurat pentru Anamaria, o fetiţă din Hunedoara, cu grave probleme de sănătate. Anul trecut am participat pentru «The Sick Kids Friends Foundation» şi, implicit, pentru Spitalul de Copii din Edinburgh. Suma totală estimată era de 2.000 de lire, incluzând şi target-ul meu. Ţinând cont că o asemenea competiţie adună mii de participanţi, organizaţiile neguvernamentale reuşesc să strângă, în total, sume considerabile. Spre exemplu ştiu că, într-un singur an, 160.000 de organizaţii caritabile au reuşit să adune 39 de miliarde de lire, iar asta e o valoare!”, adaugă Sorin.
„Am plecat din România pentru că m-a durut!”
Când a plecat din Hunedoara în Scoţia, acum mai bine de opt ani, habar n-avea ce-l aşteaptă. Nu o ducea chiar rău. Era şef de depozit la una dintre firmele din oraş, avea o stare bunicică, însă era cumva sătul de greutăţile pe care le presupune viaţa într-unul dintre cele mai amărâte foste oraşe industriale înfloritoare ale României. Întâmpinase şi el, ca toţi ceilalţi, destule greutăţi, însă picătura care a umplut paharul a fost faptul că fetiţa lui, Maria, avea o deficienţă de auz, aşa că avea nevoie urgentă de un logoped. Grădiniţa la care era înscrisă copila a adus un specialist, însă, din motive necunoscute pentru Sorin, copilul lui, n-a avut nicodată acces la serviciile furnizate de acesta. Aşa că a trebuit să meargă la Deva şi să plătească pentru un logoped. Felul în care i-a fost tratat copilul l-a determinat să plece în vest: „M-a durut, recunosc. Şi asta, şi faptul că fetiţa n-a putut să beneficieze de un ajutor care, în situaţia ei, i se cuvenea. Nu stăteam noi în banii ăia, dar felul în care am fost trataţi m-a întristat. Pentru că nu poţi să-i iei banii, să-i iei dreptul unui copil. El nu cunoaşte lumea urâtă a adulţilor, minciunile, iar asta mi s-a părut aşa, cumva… inacceptabil. Făcusem un curs de engleză de şase luni, iar şefa noastră, ca recompensă că noi ne-am dat silinţa şi am rămas câte o oră-două după program, ne-a trimis pe toţi în excursie, în Anglia. Sigur, una e să mergi acolo ca turist şi alta e să mergi să cauţi de lucru! Dar acela a fost punctul în care a apărut ideea să plec. Plecam pentru copilul meu şi pentru o viaţă mai bună”, mărturiseşte Sorin Iordăchescu.
Copilul tău, preţuit mai mult de străini
În Scoţia a luat-o de la zero: a început să lucreze într-un abator, ca măcelar. Ca să se poată angaja, n-a fost nevoie de cine ştie ce cursuri de reconversie profesională de câteva luni, cum se cer pe la noi: a făcut ucenicie câteva zile, iar apoi, când angajatorul a considerat că românul ştie ce are de făcut, i-a dat hala abatorului pe mână. Era priceput la toate, aşa că, la scurt timp, hunedoreanul avea să se întoarcă în ţară, însă nu pentru a rămâne, ci ca să-şi ia şi soţia şi fiica alături de el. Fetiţa avea cinci anişori când tatăl său a adus-o în Scoţia, dar s-a obişnuit repede în ţara ei adoptivă. Sorin zice că scoţienii sunt oameni cumsecade: fata a mers la şcoală, ba chiar a beneficiat, în cele din urmă, la Spitalul de Copii din Edinburgh, de o intervenţie chirurgicală ultramodernă care le-a permis medicilor să-i implanteze fetei un microprocesor suedez, pe o structură realizată din propriul ţesut, astfel încât problema deficienţei de auz a copilei să rămână doar o amintire.
Inamicul numărul unu: propriile frici
Ca să le răsplătească medicilor bunăvoinţa, dar şi dintr-un spirit altruist de care nu se poate dezice, Sorin a hotărât să se înscrie în competiţia Tough Mudder, una dintre cele mai dure competiţii din lume, în care adversari de temut îţi sunt propriile frici, spaimele subconştientului şi fobiile, o cursă cu obstacole de tot soiul, care se întinde pe distanţa unui semi-maraton: 20 de kilometri de pereţi, piscine cu apă foarte aproape de temperatura îngheţului, tuneluri subterane foarte înguste, de parcurs târâş, în care aproape că îţi vezi moartea cu ochii, şi obstacole cu garduri electrice generatoare de electroşocuri! Hunedoreanul şi-a pierdut cunoştinţa când un fir electric l-a paralizat şi l-a trântit, inconştient, la pământ, a trebuit să înoate prin apă rece ca gheaţa pe sub o scândură, ca să iasă la liman (Arctic Enema), iar tunelul pe sub pământ îngust cât bustul lui l-a dus cu gândul la lumea de dincolo. Cu toate acestea, nimic nu l-a oprit.
Zeci de obstacole pe traseu de semimaraton
Astăzi hunedoreanul nu mai e măcelar. Deşi a terminat o şcoală de asistent manager, s-a specializat pe sudură, iar meseria asta se caută ca pâinea caldă în Scoţia. Se va pregăti intens în săptămânile care vor urma pentru competiţia dură care îl aşteaptă. Cursa Spartan Race, care va avea loc în 24 iulie la Edinburgh, este, aşa cum şi Sorin Iordăchescu susţine, o provocare fizică şi psihică personală. Ea constă într-o serie de teste de anduranţă care se întind pe o distanţă de peste 20 de kilometri (lungimea unui semimaraton), fiind o cursă în variantele sprint şi „beast”, cu obstacole prin păduri şi mlaştini, incluzând elemente de antrenament militar, căţărări pe pereţi de lemn, târâş prin mlaştini, pe sub sârmă ghimpată, parcurs de distanţe cu poveri, căţărări pe frânghie şi înot pe sub un perete, zig-zag pe buşteni, tiroliană, lupte cu gladiatori şi sărituri peste foc. Participanţii la astfel de competiţii o fac pe propria răspundere: înainte de a merge la linia de start fiecare participant semnează o declaraţie, prin care îi exonerează pe organizatori de orice despăgubiri, în cazul unui accident. Din pricina dificultăţii, mai puţin de un sfert dintre participanţi reuşesc să termine cursele.
