Ştefan Gros are 102 ani şi a muncit, cu carte de muncă, până la aproape 100 de ani, când s-a pensionat după ce a părăsit stâna la care era angajat.
Duminică s-a numărat printre miile de oameni care au venit la Ţebea, pentru a-l omagia pe Avram Iancu. Baciul din Hunedoara a fost şi anul trecut la Serbările Naţionale de la Ţebea. De această dată a venit să depună o coroană de flori la căpătâiul „Crăişorului munţilor”, în numele veteranilor de război.
„Eu am venit numai să mă uit la statuia lui Avram Iancu. Eu pentru aia am venit cel mai mult, că după mintea mea, dacă ar mai fi cineva care să aibă mintea lui, am mai fi o Românie fericită. Dar dă Dumnezeu de ne ajută la toată lumea. Îmi place că sunt o grămadă de oameni care vin la crucea mormântului lui Avram Iancu”, a spus Ştefan Gros.
Ştefan Gros este din Vâlcele, un sat de pe Valea Streiului, aflat la umbra Retezatului, şi a fost ani în şir cel mai vârstnic angajat din România. A devenit pensionar cu acte în regulă abia în 2018. Munţii Retezat şi Parâng au fost ultimele sălaşuri ale ciobanului îndrăgostit de meseria sa. „Numai de dragul oilor mi-a lungit Dumnezeu anii de viaţă. Nu mă simt deloc bătrân. Nu mă doare nimic. Mănânc orice, dorm toată noaptea. Mai beau, din când în când, şi câte un pahar de vin. La etatea mea, eu zic că îi bine. Picioarele nu mă dor, doar pasul s-o mai înmuiat“, spunea ciobanul care provine dintr-o familie longevivă: tatăl lui a trãit până la 103 ani, iar un bunic – până la 107 ani.
