Cu migală, rafinament şi tenacitate, Deva produce evenimente culturale de neratat. După festivalul internaţional de operă şi cel de jazz, a venit rândul teatrului să ridice cortina. De altfel, e tot mai evident că Teatrul de Artă se impune ca lider în schimbarea la faţă a peisajului cultural devean
Stagiunea de toamnă începe vineri, 6 septembrie 2019, de la ora 19, cu premiera spectacolului „Şi cu violoncelul ce facem?”, piesă scrisă de Matei Vişniec, în regia lui Daniel Bucur, avându-i în distribuţie pe Magda Catone, Mihai Panaitescu şi Andreea Pascu.
Chiar aşa, ce facem cu violoncelul?
Personajele piesei lui Vişniec sunt trei anonimi, anexe ala obiectelor ce-i definesc (Voal, Ziar, Baston), care decid să suprime singura lor legătură cu Spiritualitatea – artistul. „Ei reprezintă umanitatea, aflată la limita unei evoluţii care-i poate duce către „potop” sau puritatea „vibraţiei” divine. Doamna cu Voal, Bărbatul cu Ziar, Bătrânul cu Baston sunt ajunși aici la capătul unui drum de-o viaţă, a unei existenţe umane contorsionate, o ultima oprire înaintea veşniciei morţii, o ultimă «sală de aşteptare». Acest loc ar trebui să însemne reculegere, împăcare, liniştire şi acceptare. În loc de toate acestea cei trei se comportă ca şi cum nu au înţeles locul unde se află, dar nici ce va urma. Se ridică şi se revoltă împotriva singurului element precis, armonic şi articulat, muzica, vibraţia. Se agaţă cu toţii de acest element care-i deranjează până la exasperare, prin funcţia sa de incantaţie, de «rugăciune» repetitivă, obsedantă, hipnotică. Nu vor nici în ceasul din urmă să accepte să asculte, să vibreze altfel decât la auzul propriilor vorbe lipsite de sens şi finalitate, banale. Vor să-şi trăiască viaţa până la ultima picătură, aşa cum a fost tot timpul pentru ei: lipsită de sens şi substanţă. Reuşesc”, spune regizorul Daniel Bucur. „Al patrulea personaj (artistul) este prezentat într-un mod inedit, nu vreau să spun cum. Nu există fizic în realitatea scenei. Cam asta ar fi noutatea, şi faptul că el întrupează, din punctul meu de vedere, esenţa artistului – legătura noastră umană cu planurile superioare spirituale”, mai spune regizorul. La întrebarea „Şi cu violoncelul ce facem?”, maestrul rămâne optimist: „Sperăm că se va găsi cineva care să ştie să-l folosească. Dar ideea e să păstrăm artistul în viaţă!”
VINERI, 6 SEPTEMBIE, PREMIERA
Distribuția: Magda Catone, Mihai Panaitescu, Andreea Pascu; Muzica– Pedro Negrescu; Light design– Răzvan Breazu; Video – Robert Pop & Ciprian Gavruș; Scenografia -Daniel Bucur; Regia – Daniel Bucur. Preț bilet 30 lei /15 lei (pensionari, elevi, studenți). Biletele s-au pus în vânzare la Agenția Teatrală și onlin.
Daniel Bucur, mesagerul teatrului românesc în Canada
Regizorul Daniel Bucur, cel care pune în scenă la Teatrul de Artă Deva „Şi cu violoncelul ce facem?”, este coordonatorul Asociaţiei Rocade, cea datorită căreia românii din Montreal şi Toronto beneficiază de Stagiunea Teatrului Românesc şi de Festivalul Filmului Românesc. „M-am întâlnit absolut întâmplător cu domnul Pnaitescu şi i-am propus un proiect. A fost de acord să ne întâlnim şi să-l discutăm. Din fericire, este un om foarte deschis la nou şi cred că are o strategie foarte bună de management pentru că încearcă să aducă aici lucruri diverse, lucruri care pot să stârnească curiozitatea şi interesul, să reaprindă flacăra teatrului pe plan local şi judeţean”, ne povesteşte Daniel Bucur despre împrejurările care au dus la colaborarea cu Teatrul de Artă Deva.
„Respectă-te, deci vino la Teatru!”
Anul acesta se fac zece ani de când s-a încheiat matusalemicul şantier de la bijuteria arhitecturală pe care azi o numim Teatrul de Artă Deva. În primii ani au existat poticneli, un repertoriu „subţire”, modest, dar în ultimele trei-patru stagiuni actul cultural a „explodat” calitativ şi asta se poate măsura în numărul spectatorilor care au redescoperit gustul pentru teatru. „Noi suntem un teatru de proiect. Toţi artiştii sunt colaboratori, angajaţi cu drepturi de autor, dar avem o echipă de tineri, vreo zece studenţi care sunt permanent aici în teatru. Dezvoltăm o activitate teatrală după modelul Piatra Neamţ, care era un fel de „Bulandra” pe vremuri. Se întâmplă un miracol cu acest teatru care până nu demult nici măcar nu exista, trăia din amintirea teatrului de Revistă. Acum funcţionăm ca un teatru de repertoriu, pentru că producţiile noastre se joacă regulat, există premiere aproape lună de lună. (În această lună avem trei premiere!) Şi există un public câştigat pe care noi l-am adus la teatru”, ne-a declarat directorul Teatrului de Artă Deva. Mihai Panaitescu spune că proiectul instituţiei se bazează pe patru „piloni”: piesele autorilor clasici, care se adresează unui public matur, pretenţios şi avizat; teatrul pentru copii; festivalurile internaţionale „Hunedoara lirică” şi Deva Performing Arts; teatrul pentru adolescenţi – un segment de public neglijat, în general, care nu se mai regăseşte nici în piesele pentru copii, nici în cele pentru adulţi. Acest „pilon” este un proiect la care se lucrează cu multă atenţie în ultimul timp.
Magda Catone închide „cercul” la Hunedoara
Nu este o prezenţă meteorică pe scenele din judeţul Hunedoara. Imediat după ce a absolvit Institutul de Teatru, Magda Catone a fost repartizată (cum era politica de cadre pe vremea aceea, în 1982) la Petroşani, iar acum se gândeşte să-şi încheie cariera la Teatrul de Artă Deva. „Nici chiar momentul repartiţiei nu am putut să-l trăiesc la propriu pentru că eram undeva în turneu, eram foarte „jucată” – cum se spune, mă simţeam chiar ca un sportiv de performanţă şi eram convinsă că nu voi apuca nici să pun piciorul la Petroşani. La repartiţie a fost prezentă mama mea care a ales pentru mine: Petroşani. Pun accent pe acest început pentru că imediat trebuie să trec la sfârşit, la faptul că astăzi, acum, aici sunt în această zonă. Se închide cumva un cerc. Exact asta gândesc acum”, ne-a mărturisit actriţa Magda Catone.
