- Fostul han Piski (n.r. numele maghiar al orașului Simeria) din Simeria Veche , locul unde s-au derulat unele dintre cele mai dramatice evenimente din timpul Răscoalei iobagilor conduși de Horea și a Revoluției din Transilvania anilor 1848 – 1849, este restaurat. Aici va fi înființat un parc memorial în amintirea celor circa 1.500 de oameni care au murit în Bătălia de la Piski (Simeria).
Vechiul han Piski, locul încărcat de istorie de la Simeria Veche, a fost cumpărat în urmă cu doi ani de Fundația Sfântul Ladislau, fondată de călugărul franciscan Csaba Bojte. Acesta anunța în 2021 că intenționează să transforme fostul han și terenul de două hectare al său într-un loc memorial.
„Csaba Böjte a amintit că în această zonă sunt înmormântați aproape 1.500 de soldați, eroi revoluționari ai Transilvaniei. Am dori să creăm aici un memorial care să fie demn de ei și important pentru noi toți. Merită să ne unim nu numai pentru trecut, ci și pentru viitor. Dacă tinerii de astăzi văd că putem aprecia eroismul, credința și susținerea valorilor vechi, atunci și noua generație va decide mai ușor în favoarea acestor valori și va trăi conform acestora. Hanul din care au fost expulzați austriecii este încă în picioare. Vrem să reparăm și această clădire – a adăugat călugărul franciscan Csaba Bojte”, potrivit Fundației Sfântul Ladislau.
În prezent, au loc lucrări de punere în siguranță și de consolidare a clădirii monument istoric de pe malul Streiului, iar un alt proiect vizează transformarea unor spații ale acestuia în local pentru turiști și în spații expoziționale, dar și reamenajarea curții și înființarea parcului memorial.
Hanul Piski din Simeria Veche, unul dintre cele mai vechi astfel de localuri din Transilvania, a funcționat începând din secolul al XVIII-lea, pe malul râului Strei, la Simeria Veche
A fost mistuit de iobagi, împreună cu restul cârciumilor de pe malul Streiului, în timpul Răscoalei țărănimii conduse de Horea din toamna anului 1784.
În 1849 l-a găzduit pe Generalul Josef Bem (1795 – 1850) – aflat în fruntea insurgenţilor maghiari în timpul Revoluției din 1848 – 1849, cel care cucerise cu trupele sale cele mai importante oraşe din Transilvania.
Revoluția din Transilvania anilor 1848–1849 a fost un moment cruciale în istoria poporului român. În Transilvania, revoltele şi luptele de la mijlocul secolului al XIX-lea, în care au fost implicate comunităţile de români, maghiari, saşi şi secui, au fost crâncene, potrivit mărturiilor istorice.
În anul 1848, Transilvania se afla sub stăpânirea Imperiului Habsburgic, iar ungurii naţionalişti cereau independenţa ţinutului şi alipirea lui la Ungaria. Românii, majoritari în Transilvania, militau pentru recunoaşterea naţiunii, a limbii române şi a religiei ortodoxe.
Conflictele dintre comunităţile de maghiari, pe de o parte, români şi saşi, de cealaltă, şi luptele dintre habsburgi, unguri şi secui au avut urmări dezastruoase pentru comunităţile din Transilvania.
Un astfel de episod dramatic în Revoluția din Transilvania s-a consumat în 8 – 9 februarie 1849, în împrejurimile fostului han Piski. Aici a fost locul uneia dintre cele mai crâncene bătălii între armata revoluționarilor maghiari condusă de generalul Bem și armata habsburgică, aflată la ordinele generalului Anton Freiherr von Puchner.
Confruntarea dintre trupele austriece sprijinite de românii loiali Curţii Imperiale – care voiau să avanseze pe valea Mureșului spre Timișoara, și trupele maghiare ale generalului polonez Bem – care încercau să reziste asaltului, s-a derulat în jurul podului peste râul Strei, un pod de lemn la acea vreme, lung de circa 35 de metri, pe malul drept al căruia se afla hanul. La câteva sute de metri mai jos, Streiul se revarsă în Râul Mureș.
În urma luptelor de la Podul peste Strei au murit – potrivit unor istorici – aproape 1.500 de oameni, din ambele tabere. Trupele conduse de generalul Bem i-au obligat pe habsburgi să se retragă și au avansat pe valea Mureșului, spre centrul Transilvaniei. Generalul Bem avea să fie înfrânt în 31 iulie 1849, în bătălia de la Albeşti (lângă Sighişoara), de armatele austrice sprijinite de români şi de forţele ţariste, iar în 13 august 1849, armata sa a capitulat la Şiria, lângă Arad. Revoluția
Hanul de pe malul Streiului a continuat să funcționeze până în primii ani de comunism. Clădirea și terenurile din jurul său, unde ar fi fost înmormântate victimele luptelor din 1849, au fost naționalizate și au fost folosite ca Gospodărie Agricolă Colectivă.
Au fost retrocedate după 1990, însă în anii următori clădirea istorică a fostului han a rămas în paragină. În apropiere, se văd rămășițe ale vechiului pod de lemn peste râul Strei, distrus definitiv în timpul Primului Război Mondial.
