În anii ’60, minele de fier din împrejurimile Hunedoarei și combinatul siderurgic al orașului se aflau în plină expansiune. Atunci, la Hunedoara, au fost realizate unele dintre cele mai mari construcții industriale din România, majoritatea pentru a deservi Combinatul siderurgic Hunedoara.
Un astfel de loc este un tunel de peste șase kilometri lega, prin munți, localitățile miniere Ghelari și Teliuc. A fost construit în patru ani, inaugurat la mijlocul anilor ’60 și a fost folosit timp de patru decenii, până la închiderea minelor de fier din împrejurimile Hunedoarei.
„La mina Ghelari, accesul la tunel se făcea prin puțurile minei, de la orizontul X. Tatăl meu cobora în subteran prin cel al Minei de est, care era legat de acest tunel. În mină se deschideau zeci de kilometri de galerii. Minereul scos din ele era transportat atunci cu vagonetele prin tunel, până la Preparația de la Teliuc, de unde, după tratare, ajungea la combinatul din Hunedoara”, își amintește Vasile, un localnic din Ghelari, care locuiește în apropierea Minei de Est, care coresponda cu tunelul.
Puțul nr. 2 al Minei de Est din Ghelari a fost săpat în anii ’60 în care Mina Ghelari dădea cea mai mare producție de minereu de fie, peste 600.000 de tone anual.
În perimetrul minier au fost descoperite rezerve importante de fier, astfel că odată cu forarea puțului de extracție, în anul 1962 a început săparea tunelului. Lucrările au fost realizate în patru ani.
„Tunelul Teliuc Ghelari, la construcția căruia s-au executat până acum 61.000 de metri cubi de excavări și 31.000 de metri cubi de suprafață betonată, un volum însemnat de armături metalice și susțineri în ancore, măsoară 6.114 metri și este cel mai lung tunel minier din țară. El va constitui cel mai scurt drum de transport al minereului, de la mina Ghelari la Preparația Teliuc”, anunța ziarul „Drumul Socialismului”, în 1 noiembrie 1966, când a avut loc străpungerea tunelului, la kilometrul 5 al acestuia.
Tunelul, dotat cu instalații moderne de transport și iluminat, la acea vreme, a fost dat în folosință în 1 aprilie 1967 și a funcționat până la închiderea minelor, în 2005. Tot atunci a fost deschis și perimetrul minier Mina Est a Ghelariului, a cărei producție era estimată la aproape 300.000 de tone pe an.
Ieșirea tunelului care deservea mina Ghelari poate fi observată la Frontul 2, o colonie minieră înființată și ea în anii ’60 la marginea Teliucului, pe valea Govâjdiei.
În apropiere de cartierul muncitoresc format din case tip vagon s-au păstrat clădirile administrative ale fostei mine, care în următorii ani, spun localnicii, ar putea fi reabilitate și folosite ca tabere școlare sau centre sociale.
O poartă metalică grea oprește intrarea în vechiul tunel, inundat de izvoarele subterane. Apa se scurge din interiorul lui, formând o cascadă de mici dimensiuni, înainte de a ajunge pârâul Runc.
„De la ieșirea la Frontul 2, locomotivele încărcate cu minereu traversau pe viaductul înălțat peste pârâu și șoseaua Teliuc – Govăjdia, apoi îți continuau drumul, intrând din nou în munte, până la preparația minieră. Podul de fier de deasupra șoselei a dispărut după închiderea minelor. Unii spuneau că nu puteau trece pe sub el camioanele încărcate cu lemne”, își amintește Nelu, un localnic din Govăjdia.
Linia de cale ferată a dispărut și ea, după închiderea minelor, la începutul anilor 2000. Tunelul, începând din zona Ghelari spre Teliuc, este inundat, iar apele au înghițit atât șinele, cât și instalații și chiar locomotive și vagoneți, spun localnicii. În cea de-a doua parte a traseului, mai aproape de fosta preparație, s-a surpat în mai multe locuri.
Preparația Teliuc, ruinată în anii 2000
Punctul final al traseului liniei de transport subterane Ghelari – Teliuc este fosta Uzină de preparare de la Teliucu Inferior, aflată pe malul stâng al Cernei, la circa cinci kilometri de Hunedoara. Aici, minereul era prăjit pentrua fi transformat în concentratul de fier necesar combinatului siderurgic din Hunedoara.
