- Peste 20.000 de metri cubi de piatră au fost extrași din cariera de la Măgura Călanului pentru a fi folosiți în construcția unor cetăți dacice din Munții Șureanu, arătau istoricii care au cercetat în trecut situl arheologic.
Vechea carieră de calcar oolitic, aflată în vecinătatea orașului Călan a funcționat, potrivit unor oameni de știință, până în primii ani ai secolului al doilea, când războaiele daco-romane au dus la părăsirea ei. Ar fi fost sursa blocurilor de piatră cu care dacii și-ar fi fortificat așezările din Munții Șureanu, în fața invaziilor militare.
Blocurile de calcar extrase de la Măgura Călanului erau prelucrate la poalele dealului și apoi erau transportate, cel mai probabil cu săniile, spre cetățile Sarmizegetusa Regia, Costeşti, Piatra Roşie, Băniţa sau Căpâlna.
După războaiele daco-romane, cariera nu a mai fost exploatată de-a lungul timpului, astfel și-a păstrat în cea mai mare parte înfățișarea pe care o avea în Antichitate.
Locul a fost cercetat în secolul al XX-lea, iar oamenii de știință au găsit urmele lăsate de uneltele dacilor în stâncă și în blocurile de piatră, rămășițe ale unor drumuri antice, dar și câteva simboluri antice și litere grecești.
Cel mai deosebit dintre ele a fost, potrivit unor cercetători, simbolul caduceului, toiagul magic în jurul căruia sunt încolăciţi doi şerpi. Unii istorici susţin că avea rolul de a apăra incinta carierei de făpturi demonice.
„Cercetarea atentă a carierei de la Măgura a evidențiat în porţiunea existentă unei firide săpată în stâncă, de formă aproximativ pătrată, cu latura de circa 1,50 metri şi adâncimea de 0,40 metri. Pe peretele posterior al firidei, bine tuşat la daltă, se găseşte sculptat un dreptunghi care adăposteşte în interiorul său, la prima examinare, litera elină „phi” cu înălțimea de 11 centimetri. Prima noastră interpretare tindea să confere literei valoarea unei mărci de pietrar. A doua ipoteză, considerând Phi-ul ca un semn de proprietate, ne îndemna să credem că el se referă la carieră. Reexaminând fotografiile şi, mai ales, Inscripţia, ne-am dat seama că aşa-zisul Phi reprezintă doi şerpi afrontaţi, stilizaţi şi care se ridică pe băţul central. Împreună cu dreptunghiul în care se găsesc, formează monograma, simbolul caduceului”, arătau arheologii Viorel Moraru şi Vasile Pârvu.
Potrivit autorilor, simbolul caduceului apare de mai multe ori pe Columna lui Traian, reprezentat simbolic pe scuturile dacilor și ale auxiliarilor romani, uneori sub forma unei cârje, dar și pe monede și coifuri dacice de paradă.
„Draconul, emblema zoomorfă a dacilor, este reprezentată de un şarpe fantastic cu cap de lup. Considerăm şi noi că draconul de pe stindardul dac nu reprezintă neapărat balaurul sau zmeul menit să înfricoşeze duşmanul, ci mai degrabă şarpele de aramă care simboliza pentru războinicii daci protecţia, salvarea şi Imortalitatea, oferind tuturor celor care îl priveau tămăduire: şi oricine privea spre şarpele de aramă trăia” (Numeri 21.9). Întocmai ca la evrei, care privind şarpele de aramă se vindecau, acesta anticipând credința în crucea lui Hristos pentru vindecarea spirituală de veninul păcatului, tot aşa şarpele de aramă de pe stindardul dac reprezenta simbolul nemuririi lui Zamolxis”, arătau arheologii Viorel Moraru şi Vasile Pârvu, în lucrarea publicată în 1991.
