- În anul 2003, după aproape jumătate de secol de activitate, unitățile militare antieriene din Hunedoara au fost închise și dezafectate, iar clădirile lor au intrat în conservare. Unele terenuri și clădiri ale acestora au fost preluate de administrațiile locale, cele mai multe de Primăria Hunedoara. Au beneficiat de pază, chiar dacă, fiind în locuri mai puțin accesibile și aflate pe suprafețe de zeci de hectare, întreținerea și protejarea lor au fost dificile.
La marginea Hunedoarei, fostul centru de comandă din Regimentul 15 Rachete şi artilerie antiaeriană din judeţul Hunedoara nu a mai fost păzit. Buncărul subteran de unde erau coordonate acțiunile celor patru divizioane de foc ale unității antiaeriene, abandonat de două decenii, a căzut pradă localnicilor.
Se află în mijlocul unei păduri, în vecinătatea cartierului de palate țigănești din Hunedoara, astfel că orice acțiune de distrugere a clădirii a fost ferită de riscuri. Pereții buncărului au fost sparți cu baroasele, de cei care au urmărit să scoată instalațiile electrice. Au fost luate grătarele de fier, instalațiile de încălzire și, în general, tot ce a fost metalic, în timp ce tocăria de lemn a putrezit. Pentru cei care au deservit Regimentul de rachete Hunedoara, locul trezește amintiri de neuitat.
„Am fost în armată chiar în acest Punct de Comandă, în 1990 până la lăsarea la vatră, cum se spunea, în mai 1991. Punctul de comandă coordona diviziile de rachete și era compus din aproximativ 15 soldați și doi sau trei ofițeri care veneau prin rotație de jos de la regiment. PC-ul era compus dintr-o sală de mese mică (mâncarea se aducea în marmote de aluminiu de jos de la regiment), o baie micuță cu robinet și niște troace mari de fier pe post de chiuvetă, dar fără dușuri. Duș se făcea, de asemenea, jos, în regiment, o dată pe săptămână. Mai era un dormitor cu vreo 10 paturi. Am văzut pentru prima oară trei paturi suprapuse și, dacă nu mă înșel, chiar patru. Mai era o sală pentru valize și una tehnică și a ofițerului”, relatează Alfred, un fost militar (planșetist) al vechiului Centru de comandă din Regimentul de Rachete Hunedoara.
În Punctul de comandă al Regimentului exista o tură de serviciu permanent asigurată printr-un şef de tură, ofiţer în statul major şi un ofiţer de serviciu pe transmisiuni cu echipele aferente. Tot aici se afla şi punctul de dirijare a aviaţiei militare, deservit de un ofiţer, informa Asociaţia Judeţeană a Cadrelor Militare în Rezervă si Retragere din judeţul Hunedoara „Sarmizegetusa”.
Regimentul antiaerian din judeţul Hunedoara a fost înfiinţat la sfârşitul anilor ´50, pentru a apăra regiunea industrială de atacurile aeriene. Era compus din patru divizioane de foc, amplasate în zonele Haţeg, Orăştie, Vadul Dobrii şi Ilia şi dintr-un divizion tehnic – Punctul de Comandă, de tip semiîngropat, din Hunedoara.
Aceste unități militare din Hunedoara erau menite să asigure apărerea antiaeriană a oraşelor Deva, Hunedoara, Haţeg şi Orăştie şi a unor unităţi industriale importante ca termocentrala Mintia, combinatele din Hunedoara şi Călan, uzinele din Orăştie şi Cugir, minele de fier din Ghelari şi Teliuc şi a nodului feroviar Simeria.
Unii dintre foștii militari cred că acest loc putea deveni un obiectiv turistic, reprezentativ pentru anii „Războiului Rece”, când Hunedoara, datorită combinatului siderurgic, se număra printre orașele industriale importante din România.
