- De la amenajarea lui, Lacul Cinciș a devenit una dintre cele mai populare zone de agrement din vestul României. Localnicii l-au numit „litoralul Hunedoarei”, iar în zilele de vară ocupau cu miile malurile sale.
Sezonul turistic pe Lacul Cinciș din Hunedoara începea în 1 Mai, când familiile din Hunedoara și din împrejurimi erau invitate la petrecerile câmpenești organizate pe malurile lacului de organizațiile muncitorești și de partid din combinatul siderurgic din Hunedoara și de la minele de fier Teliuc și Ghelari, localități învecinate întinsei zone de agrement.
Câteva căsuțe și locuri de camping erau rezervate minerilor, constructorilor și siderurgiștilor din Hunedoara, însă cei mai mulți dintre oaspeții lacului de acumulare își instalau corturile pe iarbă, de la un capăt la celălalt al lacului de acumulare. O casă de oaspeți, retrasă în pădure, a fost construită pentru șefii combinatului, însă era rezervată în cazul în care aici ar fi venit Nicolae Ceaușescu.
„Începutul de mai în sărbătoare a fost pentru marea majoritate a locuitorilor Hunedoarei o irezistibilă invitație la odihnă și recreere în mijlocul naturii, în locurile pitorești de agrement din preajma municipiului. Atmosfera de sărbătoare a dominat și împrejurimile lacului de acumulare Cinciș, brăzdat necontenit de numeroasele bărci de agrement și de vaporașul ce nu a cunoscut odihna, de dimineață până seară. La casa de odihnă a siderurgiștilor hunedoreni, tineretul parcă s-a înțeles să își dea întâlnire aici. Pe gazonul proaspăt de fotbal, echipele de băieți și fete disputau aprige meciuri, fără arbitri, în timp ce pe pistele modernei popicării se desfășurau adevărate campionate”, informa ziarul de partid „Drumul Socialismului”, în mai 1979.
Un vaporaș și 50 de bărci cu vâsle făceau parte din „flota” de agrement a bazei nautice de pe Lacul Cinciș. Barajul lacului Cinciș, construit în numai 14 luni în anii 1962 – 1963, era loc de popas și belvedere pentru grupurile de excursioniști.
Pe malul apei, în câteva locuri, oamenii puteau cumpăra mâncăruri și băuturi, exista chiar un sortiment de bere numit „Cinciș”, produs de fabrica de bere Hațegana, din Hațeg. Cel mai adesea, turiștii trebuiau să se grăbească la astfel de cumpărături, pentru că localurile își epuizau stocul de la primele ore ale dimineții.
Condițiile de cazare în motelurile și căsuțele de pe malul lacului erau modeste, iar adesea, se plângeau localnicii, unitățile de cazare nu aveau apă potabilă.
Totuși, mii de oameni își dădeau întâlnire aici la 1 Mai, în week-endurile de vară, la zilele Siderurgistului, Constructorului și Minerului, la 23 august și cu alte ocazii festive. Cei mai mulți ajungeau pe malul Lacului Cinciș cu autobuzele, însă unii parcurgeau drumul din Hunedoara spre lacul de acumulare pe jos, mergând 10 – 12 kilometri.
Terenurile de pe mal, proprietăți private
Lacul numit litoralul Hunedoarei a rămas un reper turistic în vestul României, însă tradiția ieșirilor cu cortul pe malurile sale s-a stins.
După 1990, terenurile din jurul lacului au devenit proprietăți private, pe de-o parte, iar pe țărmul opus pădurea și dealurile abrupte oferă puține posibilități de acces cu cortul. Turiștii găsesc cu greu drumul spre apă, fără a mai traversa proprietăți private.
