(VIDEO) O mare așezare dacică, ținută secretă. Ce ascund pădurile de lângă Sarmizegetusa Regia

• O așezare dacică misterioasă, descoperită la mijlocul anilor ’50 pe Dealul Pustiosu din Hunedoara , a rămas de atunci aproape necunoscută. Aici se află rămășițele unui presupus sanctuar circular, înființat la poalele unei stânci cu formă ciudată.

Poteca spre așezarea dacică Pustiosu pornește din spatele clădirilor Ocolului Silvic Grădiștea de Munte și, odată urcată prima pantă se suprapune unui drum antic bine conturat, mărginit pe partea dreaptă de valea abruptă.

„Pornind de la casa brigadierului, tocmai din punctul unde Apa Mincă își varsă apele repezi în Apa Grădiștei, pe un drum de care, în susul acestei văi, după vreo 150 de metri, întâlnim o potecă ce duce pe una din dâlmele Pustiosului. De aici cărarea se îndreaptă în direcția sudică și străbate o pantă lină, uneori abia simțindu-i-se urcușul. Această dâlmă, străjuită de câteva insule de cetine de brazi, nu e altceva decât o străveche cărare, amenajată în Antichitate sub forma unui drum, carosabil în acele vremuri și puțin adâncit în pământ de pe urma folosirii”, informau arheologii Constantin Daicoviciu și Ioan Horațiu Crișan, în raportul cercetărilor de la Pustiosu, din 1955.

De-a lungul drumului antic, oamenii de știință au observat patru terase amenajate, cel mai probabil, în vremea dacilor și locuite în Antichitate.

După circa 20 de minute de urcuș, arheologii au găsit cel mai interesant loc de pe Dealul Pustiosu, o terasă întinsă pe aproape un hectar, la capătul căruia se înălța u stâncă masivă, cu o înfățișare neobișnuită.

„Terasa are o formă aproximativ semicirculară cu vârful în direcția nordică, iar în partea de sud se sprijină de poalele unei dâlme înalte și prăpăstioase. Lungimea maximă a acestei terase, în direcția est – vest, este de 117 metri, iar lățimea, pe direcția nord – sud, de 83 de metri”, arătau arheologii care au cercetat așezarea la mijlocul anilor ’50.

Cea mai importantă descoperire au fost ruinele unei construcții circulare, în interiorul căreia se afla o încăpere de formă circulară, iar în interiorul acesteia o altă încăpere rectangulară și veche vatră de foc.

„Prin două intrări se pătrundea într-un coridor larg, rotund, de unde, prin alte patru intrări, se ajungea în interiorul unui spațiu tot de formă rotundă cu pereți de chirpici văruiți în alb. Lumina pătrundea aici prin ferestruici așezare undeva sus în perete, deoarece acest zid era destul de gros și în consecință mult mai înalt decât zidul cercului exterior. Ultima începere, cu o vatră de foc în mijloc, era probabil încăperea cea mai luxoasă a acestui grandios edificiu dacic. Lumina venea foarte probabil din partea de vest, printr-o deschidere fixată în peretele celui de-al doilea cerc”, arătau arheologii în raportul publicat în 1957.

Nu au fost descoperite monede antice, care să indice perioada construcțiilor de pe Dealul Pustiosu, însă arheologii, pe baza cercetărilor pieselor de ceramică, le-au datat în jurul primului secol î. Hr.

Edificiul ar fi fost distrus în urma unui incendiu, iar o altă construcție ridicată pe locul lui, mult mai târziu, a fost și ea mistuită de flăcări. Construcția circulară a fost asociată atât cu o locuință de lux, cât și cu un posibil sanctuar.

„Încăperea centrală era patrulateră, celelalte două, ce o cuprind, fiind poligonale. Bazele zidurilor începerii erau formate din blocuri de calcar și de andezit. Intrarea se făcea peste niște praguri, de asemenea, din calcar. În continuare pereții erau înălțați din lemn și lipiți cu lut. Planul acesta complicat a fost folosit ca argument pentru definirea caracterului ”sacru” al construcției. După părerea noastră, însă, avem de-a face cu o construcție cu caracter laic, cu inventarul obișnuit locuințelor bogate din așezarea civilă Sarmizegetusa Regia”, arătau arheologii Ioan Glodariu, Eugen Iaroslavschi și Adriana Rusu, în volumul „Cetăți și așezări dacice în Munții Orăștiei” (1988).

Cercetările așezării de pe Dealul Pustiosu nu au mai continuat în deceniile următoare. În anii de comunism, locul a fost călcat mai rar de oameni.

În prezent, așezarea dacică din apropierea Sarmizegetusei Regia a rămas aproape necunoscută, fiind acoperită complet de pădure și vegetație, la fel ca și alte foste cetăți de pe dealurile învecinate.

Câteva blocuri de calcar și andezit au rămas împrăștiate pe platoul brăzdat de șanțuri și gropi adânci, acoperite cu frunze, rămase în urma săpăturilor arheologice din anii ’50, dar, și mai probabil, în urma scotocirii pământului de către căutătorii de comori.

Turiștii ajung rar pe Dealul Pustiosu, însă mulți traversează valea Mică, pe drumul forestier inclus pe traseul turistic Via Transilvanica.